Mentalitati gresite, prejudecati si efect de turma

O sa vorbesc aici despre mentalitatile gresite ale cetatenilor romani care fac parte din noua generatie, si nu numai.
Cum eu ma aflu in Italia de aproape 2 luni o sa luam drept exemplu acest lucru.

Daca eu spun cuiva ca sunt in Italia, ca sunt aici in cautare de loc de munca si ca vreau sa imi fac un viitor aici brusc o sa credeti ca sunt aici la cules de capsuni, portocale sau lavabila de pe pereti.
Nu e asa. Pentru ca si aici se poate munci in domenii mai bine platite la fel ca in Romania.
Si aici ca si cetatean roman (inca) pot sa muncesc intr-o firma de webdesign sau pot foarte bine sa lucrez intr-o agentie de publicitate.
Pentru ca si aici faci aceleasi lucruri ca si in Romania.

Poate pentru unii chestia asta e ok.
Si eu daca stau si lucrez aici cum as lucra in Romania si vreau sa imi cumpar o masina. Imi iau una de 10.000 euro pentru ca la un salariu de 2000 pe luna iti permiti in doi ani sa cheltui atat pe o masina.
Si este normal ca eu de Craciun sau in alta sarbatoare sa ma intorc in tara nu doar sa cheltui banii si sa cresc economia Romaniei ci si pentru ca vreau sa imi vad familia, prietenii si rudele.

Dar cand ajung in tara si am numarul de inmatriculare de Italia si fac o greseala in trafic sunt brusc catalogat drept “Taran plecat in Italia la cules de caspuni”, “capsunar” sau mai stiu eu ce eticheta…

Corect?
Eu nu pot sa inteleg de ce… De ce exista aceasta etichetare a oamenilor? De ce spunem ca este asa, cand de fapt omul poate are un job mult mai ok decat al tau si cu siguranta este mult mai bine platit?

Aici intervine efectul de turma.

Daca auzim la cineva ca spune ca romanul plecat in Italia este capsunar, tigan sau merge la spalat vase inseamna ca asta fac toti.
Nu este asa. Multi fac asta, dar nu toti!
Si in general cei care fac asta nu sunt romani. NU! Sunt tigani sau moldoveni. Nu am nimic cu moldovenii. Dar ei vin aici crescuti la coada vacii si care nu au iesit in viata lor din sat si dau de civilizatie. Si ce fac?
Ei bine, daca cineva vine si le ofera 400 de euro pentru un job part-time in care are de spalat vase, facut curatenie si etc evident accepta! De ce? Pentru ca in Romania o sa ia pe chestia asta maxim 200 de lei. Cat vine asta? 50 de euro?
Si aici ne bagam in alt subiect… acela in care romanii si albanezii strica piata. Pentru ca eu daca stiu cum sunt salariile aici si merg sa ma angajez, de exemplu, ca barman si cer 1000 de euro pe luna, chit ca cer cu 200 de euro mai putin decat cel dinaintea mea pentru ca sunt strain, o sa vina moldoveanul, tiganul sau albanezul si o sa ceara 800. Si promite ca lucreaza si ore suplimentare pe gratis. Si atunci, eu ce fac? Nu imi gasesc de munca… sau daca gasesc trebuie sa ma multumesc cu putin.

Stiu ca textul nu are nici o logica dar incerc sa explic cum e treaba aici.
Am intalnit multi tigani aici. Am intalnit si foarte multi moldoveni. Pentru ca ii recunosti foarte usor.
Pe tigani ii recunosti dupa lanturile de la gat, pielea colorata si adidasii Nike asortati cu un trening sau un jeans de foarte proasta calitate sau cu eticheta Vuiton falsa.
Pe moldoveni ii recunosti foarte usor. In primul rand dupa accent. In al doilea rand dupa comportament. Dupa cum am zis au fost crescuti la coada vacii, si cum au dat de civilizatie se mira de orice cacat.

“Uite Vasile cum mananca aia pizza, cu mana! De ce nu folosesc furculita? De ce isi fac tigarile asa? Ce tutun e ala? Creca e d-ala ieftin de trebuie sa isi faca ei tigarile.”

In primul rand, in gatu` matii de taran, asa se mananca pizza! Pentru ce sa ma chinui cu furculita? 9 din 10 italieni (pizza-principalul aliment, pe langa paste) mananca cu mana.
In al doilea rand, nu’s tigari ieftine, nu e tutun ieftin, e chiar mai scump decat tigarile normale. Imi cumpar tutun, foi si filtre pentru ca sunt mai bune decat tigarile normale, vad ce bag in foi si pun cat tutun stiu eu ca vreau sa fumez!
Injur pentru ca sunt satul de aceste specimene. Am intalnit cel putin 20 de astfel de “romani”. Si datorita acestor specii suntem renumiti in Europa drept tigani, hoti si vandali!
Si e atat de trist. Imi e atat de rusine sa spun ca sunt roman. Tocmai din cauza acestor oameni.

Sa va spun o intamplare nefericita.

Eram pe plaja, pentru ca eu sunt intr’o statiune gen Mamaia si in august toti italienii sunt in concediu. Era plin aici.
Am facut o baie in mare si cand m’am intors pe prosop am vazut un portofel aruncat intre niste prosoape pe care stateau diferiti oameni. L’am ridicat si am intrebat oamenii din jur daca este al lor, toti au raspuns negativ si atunci am vorbit cu un domn pensionar care se afla in preajma, fost Carabinier.
A sunat la Cazarma si a spus ca sunt pe drum autoritatile sa returnam portofelul. Eu, obisnuit cu “ai nostrii” care isi fac aparitia in cel putin o ora, chiar si in caz de urgenta, m’am asezat pe prosop si mi’am aprins o tigara cu gandul ca am de asteptat mult si bine, mai ales ca nu e urgenta.

Am terminat tigara si m’am asezat pe burta, castile in urechi si ochii inchisi. Nici nu m’am asezat bine ca ma bate cineva pe umar. Ridic privirea, o cascheta printre razele de soare. Hartii in mana, catuse si pistol la cingatoare si cizme inalte. Era nenea politist.
Am dat declaratie, am semnat, si au plecat, spunand ca in cateva zile o sa il gaseasca, chiar daca in portofel nu era nici un act de identitate, nici un card, nici un act in care sa scrie numele, doar 170 de euro in bacnote si ceva marunt. Si un carnet de sportiv din Torino. Turist. Am zis ca nu o sa mai aud de portofel niciodata, inca odata, obisnuit cu “ai nostri”.

Dupa toate astea, toata lumea din jur m’a felicitat si a vrut sa stea de vorba cu mine, pentru ca chiar si un tanar italian ar fi pastrat portofelul.
Cand au observat ca nu vorbesc foarte bine italiana, find de o luna, m’au intrebat de unde sunt.
M’a pocnit in cap ca si cu o lopata. Nu stiam ce sa zic. Imi era o rusine. Dar mi’am luat inima in dinti si le’am spus ca sunt roman cu jumatate de gura.
Roman?! Toti au ramas masca. Mi’au zis ca sunt foarte foarte uimiti ca un tinar si mai ales roman a facut un astfel de gest.
Dupa felicitari, alte discutii si chestii de genul asta, am plecat acasa. Dupa o saptamana am primit un telefon sa merg la cazarma. Sa semnez si sa imi arate ca au gasit proprietarul si a primit inapoi protofelul si mi’au dat 20 de euro drept recompensa.

O saptamana in care au gasit un proprietar de portofel fara buletin sau acte in care sa scrie numele.
Cate chestii de genul asta s’au intamplat in Romania? Hai sa fim seriosi.
In 2006 am fost jefuit cu un tovaras ziua in amiaza mare de un telefon, am fost la politie si radeau de mine. Ca pentru un telefon merg eu la ei? Da ma, in mortii matii, numai solitaire stii? Asa prind ei curaj, cu nepasarea voastra. Dupa 4 luni am fost chemat sa fac portretul robot al celor 4 infractori. PATRU LUNI! Nici acum nu am primit vre’un semn.
Diferenta? Nici una nu?

Oricum, am deviat de la subiect dar macar am spus care e smecheria aici si poate intelegeti si voi de ce am plecat.

Am spus’o, o spun si o sa o spun intotdeauna!

In Romania nu se traieste din cauza coruptiei, impresiei de superioritate si cinism!

Stiti vorba aia, nu?
Politicienii sunt ca porumbeii. Cat sunt jos iti mananca din palma si cand sunt sus se caca pe tine…

Ne mai auzim cand mai am frustrari!
Posibil cat mai curand!