Test
Test. Vreau sa vad cum functioneaza aplicatia de wordpress pe telefon.
Archive for 2010
Mocangiul de vernisaj
Populand indeosebi arealele unde au loc vernisaje si expozitii de orice fel, desi nu are nici o invitatie si nici vre-o legatura cu ele, mocangiul de vernisaj e dotat cu un marsupiu de invidiat. Utilizat pentru depozitarea kilogramelor de pateuri si fursecuri adunate de pe mese, pentru consumul propriu. Daca vedeti un asemenea specimen, feriti-va din calea sa, mai ales daca raspundeti de materialele promotionale. Nu se va sfii sa ia cate doua- trei din fiecare, punandu-va atat pe dvs cat si pe restul invitatilor intr-o postura stanjenitoare.
Recunoasteti personajul.
Anunt! Important!
Sa scurtez- Imi plac masinile!
Pe modelul lui Sorin, accept masini la condus. Adica, orice masina(Dacia inclusa) poate fi adusa la mine pentru teste.
De ce mi-ai da masina in teste?
- Pentru ca in 2000 am fost campion national la karting.
- Pentru ca iubesc sa conduc
- Pentru ca stiu sa fac un powersliding, schimbari de mase si gogosi
- Pentru ca atunci cand am pofta de adrenalina, fac drifturi cu kartul
- Pentru ca stiu cum trebuie sa se comporte o masina pe strada, in viraje si la accelerarile bruste…
Cel mai mare motor pe care l-am condus a fost 5.9l, pe un Dodge RAM. Apoi un 3.2l pe un X6, 3.0l pe un X5 si 2.5 pe un X1.
O sa scriu pe blog toate review-urile si pe twitter.
So, sa vedem ce pica 
P.S: Suport eu cheltuielile cu benzina/motorina/kerosen.
P.S2: alex.trofim@stiribrasov.ro pentru cei ce au idei.
Cum sa fii cel mai bun!
Mereu citim pe net/ in reviste texte intregi scrise de deontologi despre cum sa fii cel mai bun intr-un anumit domeniu. Oricare ar fi acela.
Si culmea, mereu sunt doar chestii generale. Citeste, informeaza-te, pune pasiune si chestii d-astea...
Dar nimeni nu iti explica cum sa faci, in mod concret, sa ajungi in top. Nu, pentru ca secretul este doar pentru anumiti. Acei anumiti ori l-au descoperit singuri si clar nu o sa dezvalui ceea ce ai descoperit prin munca si sudoarea fruntii; ori l-au auzit la cineva, deci a fost acceptat intr-un club select si nu poate, chiar de-ar vrea, sa dezvaluie secretul.
Si mai sunt care dau sfaturi, care spun concret ce poti face, dar ei sunt aceia care inca nu au descoperit secretul. Care inca il cauta si ei, si spun altora ce au facut sa il caute, nu sa il gasesasca…
Post inutil? Poate, dar poate nu… poate e doar o idee despre cum sa ajungi la secret…
Bun vs. Rau?
Sau ceva vs. ceva. Nu stiu exact ce.
Pentru ca sunt doua tipuri de “bloggeri”. Cei care scriu sa instige si cei care scriu. Care scriu bine, frumos si fluent iar in comentarii au ceva de genul asta: “De acord”. “Asa e”. “Corect”.
El, oratorul, nu aprinde discutia. Scrie pana este totul clar, pana nu ai nimic de obiectat. Si stilul sau este astfel incat sa nu ai ce sa ii reprosezi.
Si uneori, e gresit. Pentru ca e monoton sa spui ceva si toti sa zica “Bine”.
Azi o sa vorbim putin de teasingul prost. Teasingul dus la un nou nivel.Proiecte, advertising si monetizare. Cum sa nu…
In 2006, niste unii se apucasera intr-un camin de la Harvard, niste unii mai tocilari asa, sa faca un site care au zis ei sa fie doar pentru ei. Pentru ca ei erau urati si nu puteau vorbi faţă in faţă cu o fată. Dar le-a mers, si proiectul a primit laude si finantari.
Si asa s-a nascut Facebook. Un viitor stralucit ii preziceau magii, iar criticii taceau chitic. Pur si simplu nu aveau ce sa ii reproseze.
Dar opa, dupa ce siteul a inceput sa creasca mai mult decat Fat-Frumos, fondatorii aveau o dilema. Si s-au strans la un ceai, si se gandeau: “Bre, cum monetizam noi chestia asta fara sa o vindem?” Ca el nu a fost gandit cu Ad-uri pe el, nu a fost gandita nici o strategie de monetizare. El a f0st gandit initiat pentru cei din Harvard, closed doors.
Si uite asa, au dezvoltat aplicatii din care nu scot bani nici de-o paine, pentru ca acolo castiga mai mult developerii de aplicatii, nu siteul in sine.
Si uite asa, au incercat sa puna reclame traditionale, de 125×125 pixeli in dreapta. Si nu puteau umple acel spatiu decat cu 3 casete. Asta nu inseamna bani prea multi. Chiar daca reclama e targetata, majoritatea advertiserilor nu stiu ce si cum sa targeteze.
Si uite asa ajungem la punctul numarul doi din lectia de azi, Advertising.
Majoritatea advertiserilor folosest targetarea doar ca si cuvant in dictionarul lor. Ei habar nu au cum sa ajunga la potentialii clienti. Ca asa-i in tenis. Pe facebook se targeteaza orasul si … Si?! Pai nu mai stim… noi avem clienti din Bucuresti, avem reclame la Bucuresteni. Ce conteaza ca unii au 40 si unii 12 ani? Ce conteaza? De ce sa ne folosim de toate resursele pe care ni le ofera Facebook, cum ar fi nume, varsta, sex, si important: hobby-uri. Dar si mai important de atat, avem acces la gandurile fiecarui utilizator. Utilizator care, in mod voit isi posteaza gandurile, parerile, pozele, videouri. Practic, viata lui e acolo. Hai sa studiem putin… Capisci?
Tendinta, din cate am observat, este de a face ceva, a avea succes si apoi… Lasa ca vedem dupa, noi sa avem succes, ca ne descurcam…
Facebook, noul mediu care iti fura comentariile
Sa zicem ca ai un articol foarte tare, ca este documentat si este explicit. Toata lumea cauta asa ceva, si blogul tau nu este inca destul de vizitat incat sa il vada toti cei care ar putea fi interesati. Dar ai un cont de Facebook, unde ai 1500 de prieteni. Adica o suma impresionanta de oameni la care poti ajunge doar cu un click.
Si iti postezi linkul articolului si pe Facebook, cu poza si putin text.
Iar prietenii vor da click, vor intra pe blogul tau, vor citi articolul. Traficul iti sare in aer cateva zile, si tu esti bucuros doar pentru un spike.
Dar dupa ce zilnic articolul tau a fost citit de 400-500 de oameni (sa zicem ca este un articol bun, redistribuit de prietenii tai la altii). Si nimic. Nici un comentariu, nici o reactie.
Pe blog liniste, in schimb la linkul postat pe facebook lumea da like, lumea comenteaza. Pentru ca tu ai adus omul de pe facebook, pe blogul tau. Si tot pe facebook va comenta, pentru ca de acolo stie sa comenteze, acolo are buton de like si acolo crede ca esti si tu. Doar acolo.
Atunci va intreb, care este rostul postarii pe facebook a linkurilor de pe blog? Nu mai bine ne “educam” prietenii de pe facebook ca noi avem un blog si nu ne temem sa il folosim (adica scriem des) si ei ar trebui sa intre regulat sau chiar sa se aboneze la fluxul de Feed RSS.
Pentru ca daca in continuare lumea va deschide discutii pe facebook, va da like pe facebook, te va contrazice pe facebook atunci blogul tau este doar un loc unde scrii, nu unde transmiti.
Si toata ideea si definitia blogului este calcata in picioare de viitorul mogul al new-media.
Sunt curios oare, cand va introduce facebook optiunea de a scrie posturi lungi, ca pe un blog?
Alo, domnu’. Va tradeaza numarul…
Numarul de inmatriculare va tradeaza modalitatea prin care ati obtinut un Mercedes cabrio…
Prieteni
Followers