Cand pasiunea intalneste profesionalismul…
Mi se intampla sa fiu intrebat, destul de des totusi, cum reusesc in tot ceea ce fac? Cum de pe ce pun mana il duc la bun-sfarsit, cu succes?
Ei bine, totul e in mintea ta. Si evident ca unii o sa inteleaga numai prostii, sper ca macar unul din voi sa inteleaga cu adevarat ceea ce vreau sa spun.
O sa incep sa va povestesc cum am facut eu. Si incep cu liceul.
Trebuie sa-ti setezi scopul.
Eram in liceu si nu eram tipul care invata. Mi-am dorit sa iau BAC-ul si sa imi gasesc un job unde sa merg cu placere, sa nu fiu nevoit sa ma trezesc dimineata si sa am un salariu ok.
Am luat bac-ul desi, va zic sincer, nu stiu cum. Dupa bac am fost putin plecat din tara iar imediat cum m-am intors mi-am cautat un job. Am fost o luna la BCR, consultant pe probleme financiar-bancare. Vanzari. De dimineata si pana seara, fara salariu. Nu era pentru mine. Nu voiam. Dupa o luna am plecat fara sa ma uit inapoi.
Intr-o seara primesc un telefon. Mancam si nu am raspuns. Am sunat eu inapoi dupa ce am terminat.
Surpriza, era nu-stiu ce nene, de la o firma care ma cheama la interviu.
Asa a inceput distractia
Ajung la interviu si acolo m-am intalnit cu patronul Lord of Lands, Silviu Rotariu. Pe atunci o firma de apartament cu 7 angajati. Am discutat si mi-a dat o “tema”. Am fost dupa doua zile cu un plan de actiune, cu targete si alte nebunii.
I-a placut. Am inceput.
Va zic ca mergeam cu cel mai mare drag acolo, abia asteptam sa adorm seara ca sa merg dimineata la servici. Si incepeam la 10, deci nu ma trezeam dimineata tare. Era exact ce-mi doream. Imi placea, nu ma trezeam dimineata si salariul era ok.
Eu ca si persoana m-am schimbat enorm acolo, poate a fost cea mai faina experienta din viata mea. Am pus pasiune, am invatat, am executat, am avut idei, am pus punctul pe i, am adus valoare. Si dupa cateva luni am inceput sa primesc felicitari pentru munca depusa, in principal din exterior. Pentru cei din afara firmei era mult mai usor sa observe evolutia mea si a companiei.
De atunci firma s-a marit cam de 10 ori, de la 7 oameni s-au facut 60 si sediul actual este unul destul de misto.
Probabil ca va intrebati ce s-a intamplat…
Eu am evoluat. Eu am devenit alt om, unul mai bun cu mai multa incredere si cu alte tinte. Vreau sus, cel mai sus!
Simteam ca ma plafonez, desi incercam sa fac treaba. Apoi am fost chemat la un interviu la Pentalog. N-aveam CV, n-aveam scrisoare de intentie. Nu stiam ce vor.
Mi-au pus pe masa ce au de oferit. Mi-a placut. Am spus ca este o provocare destul de mare incat ma va ajuta, asa cum a facut Silviu si Lord of Lands, sa urc o treapta sau un etaj al dezvoltarii mele.
Telul meu este unul singur: cel mai bun!
Pe unde trec incerc sa fac treaba buna. Nu pe loc, dar ceea ce fac are efect pe termen mediu si lung. Pun pasiune in tot ceea ce fac, sunt cu zambetul pe buze si asta se vede.
Am invatat ca “Nu se poate” este o chestie vaga, lipsita de substanta. Acum stiu ca daca imi pun in minte sa fac evenimentul anului il voi face fara nicio problema. Si lumea va vedea asta si ma vor ajuta. Atat sponsori cat si participanti.
Concluzie:
- la 19 ani am fost chemat de o companie sa lucrez pentru ei
- eram singurul din Brasov care, in 2009 avea in CV ca stiu sa lucrez pe platforme gen Facebook, twitter, wordpress (aviz celor ce isi cauta job!)
- la 19 ani lucrarile mele au impanzit Brasovul. Redactori de la reviste de business m-au felicitat atat oficial cat si neoficial pentru treaba ce am facut-o.
- la 20 de ani am inceput sa castig peste 500 de euro pe luna (in Romania!), fara mare efort
- la 21 de ani castig peste 1000 de euro, fara niciun efort
- Nu am muncit nicio singura zi din viata mea. Totul a fost placere!
- Nu este vorba de cati bani castigi, dar excelenta se plateste.
Mi-am setat ca target pentru viitor sa nu am nevoie de carti de vizita (si deja am patit sa mi se refuze pe motiv ca ma stiu si ma gasesc ei) si sa nu am nevoie de CV.
Nu dau niciun sfat, doar scoateti din dictionar cuvintele “Nu se poate” sau “nu vreau”. Totul e posibil. Nu exista limite!
Tweet

667,085
  958 

Felicitari pentru ce ai facut si ce urmeaza sa faci pentru ca sigur vei reusi.
Pe viitor ai grija ce-ti doresti …ca e foarte probabil sa se intample:P
un sincer bravo
Multumesc
Ce pot să-ți spun? Felicitări și succes în continuare!
Poate când ajung și eu la 21 de ani voi putea povesti ceva măcar puțin asemănător cu ce ai scris tu :p
Un exemplu de urmat D
Nu e loc decat de felicitari!
PS: canti dimineata “I wanna be a billionaire…”?
@octi- sometimes…
Impresionant modul cum ai evoluat. Imi place genul asta de poveste de succes mai ales cand vine vorba de un pusti (cum sunt si eu).
La fel ca si tine am tintit cat se poate de sus. La 21 de ani am atins apogeul (deja aveam propria firma) iar 1500 de euro erau bani pe care ii castigam lunar. Insa, spre deosebire de tine m-am plafonat iar de la 22 de ani imi scriu declinul.
Deci felicitari din toate punctele de vedere (mai ales pentru faptul ca nu vrei sa te plafonezi).
Harry- nu e plafonare, trebuie sa gasesti ceva sa iti reaprinda scanteia