Archive for the ‘De zi cu zi’ Category

Page 10 of 27« First...89101112...20...Last »

Un chilipir…

M-am documentat zilele astea de un sistem air ride pentru a mea tigaie, asa de curiozitate. Ca sa va faceti o idee, suspensia stock (de fabrica) este undeva pe la 150euro, o suspensie sport cum am eu este undeva pe la 250euro iar mama lor, o suspensie pe perne de aer costa dupa cum se vede in poza, foarte putin, chiar e chilipir…

La banii mei, chiar e chilipir! In plus, un set de bucsi poliuretanice (sa imi tina suspensia sport pe drumurile romanesti) costa 150 de lire, adica 220 de euro. Tare, sau ce?

Prin urmare, caut doamna plina de bani care sa-mi sponsorizeze viciile in schimburi unor mici favoruri (tuns iarba, dus gunoiul, zugravit pereti si altele)

Un fel de studiu pe pasageri

hooningEu sunt genul de observator fin, adica studiez mult si atent (desi nu pare) comportamentul oamenilor. Nu sunt psiholog si nici alt halatist, imi place doar sa vad cum se comporta lumea. O sa povestesc azi de cei ce-mi stau pasageri in masina… la care am observat un lucru interesant, pe care l-am studiat in ultimul an.

Pe langa faptul ca pe geamul din dreapta am un set de reguli bine gandite in timp, imi place sa ma uit in timp ce conduc la reactiile pasagerilor. Ce fac cand merg linistit, ce fac cand merg tare si fac slalom, ce fac cand merg incet.

Care sa fie prima masina?

De pe la 10 ani am tot asteptat sa imi iau permisul de conducere. Abia asteptam. La 17 ani si cateva luni m-am apucat de scoala de soferi iar cand am implinit 18 ani mi-am facut cel mai fain cadou posibil: un permis de conducere, luat din prima cu Lechea (seful de p-acolo, ‘al mai rau), in prima zi cand s-au introdus examenele pe calculator.

Gumele de iarna- a must!

De cand cu legea controversata care impune cauciucuri de iarna de la 1 Noiembrie pe asfalt acoperit cu gheata sau zapada o gramada de oameni s-au inghesuit in magazine sa cumpere cele necesare. Multi dintre ei habar n-aveau ce cumpara.
Eu si iarna trecuta am avut pe masina 4 bucati de cauciucuri de iarna. Eram singurul care putea parca pe nematii care acopereau parcarea.

Am condus masini cu cauciucuri de vara, masini puternice si dotate (Mercedes ML, Dodge, BMW X5, X6, X1) pe zapada si sincer strangeam din dinti de fiecare cand Computerul de bord imi zicea ca pe jos aluneca si ca intra ESP. Apoi le-am condus cu cauciucuri de iarna prin nameti. Am incercat sa rup aderenta si va zic sincer ca nu am reusit, in ciuda zapezii afanate si ghetii de sub ea.

Da’ stiu ca ne pricepem la ceva

Mai mereu aud cat de inapoiati sunt romanii, ca suntem niste tarani si niste manelisti. Ca aia mai in varsta sunt comunisti, ca cei tineri sunt niste analfabeti si nu stiu sa citeasca. Habar n-am daca e sau nu asa si nu ma intereseaza, dar mi-ar placea daca am inceta sa mai aratam cu degetul spre altii.

Mi-ar placea sa terminam cu: “As face ceva in rRomania, dar sunt prea prosti toti“. Mi-ar placea sa vedem dincolo de taran, prost, inapoiat, comunist, cocalar, si mi-ar placea sa ne adaptam vremurilor si conditiilor. Am vazut oameni care vand produse premium care se plangeau ca n-au cui, ca toti sunt niste spargatori de seminte si bautori de bere la pet. Si de asta nu fac ei succes. Suntem in criza economica si mi-ar placea sa profitam mai mult de ocazia ce ne-o ofera.

Mi-ar placea… mi-ar placea… mi-ar placea.

 

Cate-odata cocalarul nu e cocalar

Eram acum cateva zile prin Carrefour sa-mi iau o cheie de roti, ca eu umblu de cateva luni cu masina si n-aveam cheie cu care sa bat alti participanti la trafic. (Vorbiti despre masini dar n-ati schimbat o roata…)

Ora 12, aglomeratie pe la magazin, caut loc de parcare linistit si calm. Cand intru la stanga, vad un vento parcat perfect diagonala pe doua locuri. Da’ stititi cat de perfect? Ma gandeam oare cat a exersat…

In fine, parchez si eu pe undeva, intru sa imi iau scula si ies. Cand ma duc spre masina, era cineva in ventoul diagonal. Ma gandeam: Stai sa vezi ce ceafa lata iese din masina, cu geaca de piele tocita la maneci si pantofi cu bot de rata, plini de praf. Cand colo, iese un nene pe la 50 de ani, parea domn serios. Eu cu gluga in cap, 1.85 inaltime, cu o cheie de roti in mana: “Prietene, daca vezi ca e aglomerat nu trebuie sa parchezi ca un idiot pe doua locuri“.

M-a masurat din priviri,

Cum sportul m-a facut mare si voinic!

Da, cand eram mic am facut o gramada de sport. La 7 ani m-am apucat de karate. Nu stiam atunci ce implica si ce inseamna asta, dar imi placea. Am facut un an de zile, dup-aia m-am lasat. M-am apucat de inot. Dupa inot am incercat si sporturile cu motor. Frumos la karting, abia ajungeam la pedale si casca era la fel de grea ca mine. Ceva diplome pe acolo, campionate…  Am facut cam 1 an si jumatate karting dupa care a urmat, ca orice baiat, fotbal. Greu la fotbal, aveam vreo 11-12 ani si eram in grupa cu unii mai mari ca mine. La 12 ani m-am reapucat de karate, am facut iar un an si jumatate; competitii, concursuri, cupe si diplome.

A urmat o pauza, intre 14 si 15 ani dupa care am descoperit parkour-ul. Un sport care pe atunci nu era practicat de mai nimeni in Romania. Erau cativa baieti in Galati, cativa in Bucuresti si eu cu altii in Brasov. Am facut 2 ani de zile parkour dupa care am crescut. Inainte de asta voiam mult sa joc basket sau volei dar … aveam 1.62m inaltime si nu ma primea nimeni. Parkourul m-a ajutat enorm, am crescut 20 si ceva de centimentri in cateva luni.

Cand am

Cateodata unele chestii se rezolva atat de usor…

incat nici nu ne dam seama…

 

 

 

True story, bro!

Sa va povestesc una faina de la Business Days

Business Days este un eveniment destul de interesant unde se impart carti de vizita in stanga si in dreapta, ca pe pliante, se invata lucruri misto daca asta ti-e scopul si se poarta cravata.

Eu n-am facut decat un singur lucru din acestea trei, si anume sa invat lucruri misto. N-am purtat nici cravata si nici carti de vizita n-am, motiv pentru care la un moment-dat am fost luat la rost de o tanti pe la 50 de ani, mustrat ca in generala si apoi catalogat drept “Tanar si arogant”. Hai sictir.

Ar trebui sa-ti pui o intrebare

Iti formezi o echipa destul de buna, unde oamenii lucreaza foarte bine impreuna. Compania creste pe zi ce trece, noi angajati vin si schimbarile se produc. Ajungi la un punct unde nu pot decat sa cred ca succesul ti s-a urcat la cap, altfel nu-mi explic cum poti sa nu mai dai doi bani pe oamenii de calitate, devotati si implicati. Sa nu te mai intereseze nimic, ba chiar sa te gandesti sa le inrautatesti situatia, lasandu-i fara salarii. Sa crezi ca esti invincibil doar pentru ca ai creat ceva, impreuna cu acei oameni.

Page 10 of 27« First...89101112...20...Last »