trecere pietoni

Ce e în capul părinților care parchează pe trecere?

Zilnic, în drum spre birou, trec pe lângă două școli generale. Una e pe o stradă cu 3 benzi, sens unic, și o parcare mare în spic. Locuri suficiente. A doua, la fel, pe sens unic, are o bandă de mers și o parcare paralelă. Fiecare școală are fix în fața ei o trecere de pietoni vizibilă, semnalizată, toți șoferii cască ochii și merg cu un 30-40. 

Când vin părinții dimineață și la prânz, deși repet, sunt locuri pe parcare cu zecile, ghicește cineva care e spațiul umplut de mașini? Exact, trecerea de pietoni. 8-10 mașini puse pe două benzi, pe avarii, deși fucking parcarea e pe partea cu școala, mergi pe jos maxim, dar maxim 50 de metri.

Ce-o fi în capul lor? N-ai vizibilitate deloc pe trecere ca șofer. Dacă un grup de clasa a treia de puștani e pe trecere, nu-i vezi de cele 5 mașini care flanchează vizibilitatea. Și tocmai părinții ar trebui să-și protejeze copiii.

Nu știu, nu-s părinte, dar eu n-aș putea să dorm să știu că colegul fiului meu de bancă a fost lovit pe zebră de un șofer care nu l-a văzut ca mi-am parcat eu mașina pe trecere, că îmi era lene să-mi mișc slanina 10-15 metri în adidași.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *