me-fornebu

De ce nu-i bine să-ți faci planuri la început de an?

Pentru mine, 2016 s-a încheiat. Chiar dacă mai am o grămadă de chestii de făcut, eu consider că deja am făcut prea multe și aș vrea să se termine. A fost un an plin. Anul trecut pe vremea asta mi-am setat un singur lucru: În 2016 vreau să călătoresc mai mult. N-aveam niciun plan cum o să fac treaba asta. Nici nu știam pe unde.

În ianuarie am plecat în Tenerife. După 24 de ore pe drum am ajuns acolo. O altă lume, o altă mentalitate, locuri geniale. Am vizitat insula pe jos, cu autobuzul sau pe motocicletă.

În martie m-am întors și am rămas în București cu treabă. Când am ajuns, într-un final, acasă, am considerat că planul meu pe 2016 s-a adeverit. Am călătorit, am văzut locuri noi, oameni din toată lumea, am învățat chestii. Dar nu era nici pe departe așa. Abia începeam.

În mai am plecat iar. De data asta în Danemarca, cu trecere prin Munchen. L-am considerat bonus. Apoi am tot fost în Norvegia, cu treceri prin Amsterdam, Munchen, Viena sau Istanbul. La un moment-dat am devenit atât de obișnuit cu plecatul, încât aveam două bagaje făcute pentru călătorii nedesfăcute.

Când mă întorceam în țară, mă plimbam pe unde reușeam pe motor. Să văd și România, că și ea merită explorată.

Am zburat de 20 de ori anul ăsta. Știu deja toate procedurile din aeroporturi și m-am obișnuit să fiu chemat în camera din spate, pentru un control amănunțit unde sunt întrebat unde merg, unde o să stau, când mă întorc și ce înseamnă tatuajele mele. 35.000 de kilometri. Azi eram băiatul care stătea în Obor și mânca sâmbătă dimineață mici în piață iar mâine stăteam la masă cu oameni care câștigau 15.000 de euro pe lună.

Ceea ce a fost o altă parte nebună din anul ăsta. 

Cariera mea de graphic designer a mers destul de bine anul trecut, dar anul ăsta totul a luat o întorsătura neașteptată de la un mesaj pe facebook la care am fost foarte tentat să nu răspund. A fost pentru prima oară când am călătorit “în scop de business”. Mereu m-am întrebat cum e. Îi invidiam pe cei care o făceau.

Am văzut cum e să zbori cu companii aeriene care se respectă. Am văzut cum e să stai în centrul unuia din cele mai scumpe orașe din europa, la un hotel de 4 stele. Unde se plimbau medici, arhitecți, CEO-s și un băiat cu hanorac și pantaloni lăsați.

Am stat la masă cu oameni care câștigau de 10, poate 20 de ori mai mult decât mine, și simțeam cum aveau încredere în mine și îmi cereau sfaturi.

Am pus umărul la proiecte la care n-aveam curaj nici măcar să visez că voi lucra. Și încă o fac. Aparent, stilul meu deloc formal și foarte friendly prinde foarte bine. Nu vorbesc cu dumneavoastră, nu mă abțin să îmi exprim punctul de vedere, chiar dacă în fața mea e un director cu 25 ani de experiență și nu mă feresc să întru în polemici argumentate corect când știu că ajută. Evident, nu sunt lipsit de respect, dar nu sunt genul care să zică “Da, șefu” doar pentru că e șef.

Când mă angajează o companie, mă angajează pentru că am un anumit set de skill-uri și în 90% din situații, clienții mei au 100% încredere în mine. Moment în care, atunci când oamenii vor ceva și nu se potrivește sau nu e ok, mă opun și aduc argumente. Am o vorbă pe care o folosesc des “Ai dreptate, dar dă-mi voie să-ți spun unde greșești”. Mulți apropiați mi-au zis că nu e ok să fiu așa de căpos, că dacă clientul vrea chestia aia, tu trebuie să îi faci. Ori eu nu sunt de acord. Și până acum, când știu că am o soluție mai optimă, aduc atâtea argumente până reușesc să deschid ochii și interlocutorului. Dar nu o fac decât atunci când sunt 100% sigur că am dreptate. Și lucrul ăsta, deși e mult de lucru, aduce încredere. Oamenii văd că știu foarte bine ce am de făcut, că sunt sigur pe mine și că pot să vin cu soluții mai bune.

Și de asta nu-mi mai fac planuri pentru 2017. Că nu știu ce mă așteaptă. Mă las doar dus de val. Vedem ce iese.

One thought on “De ce nu-i bine să-ți faci planuri la început de an?”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *