13327384_10206614141371621_2018166849359288196_n

De ce nu plec din țară, dacă tot am ocazia?

Am luat în calcul, să fac ce au făcut alții, de mai multe ori până la onorabila vârstă de 26 de ani. Răspunsul poate fi unul simplu: De prost?

Dar nu e așa. Stați, să vă și explic.

Am fost în mai toate țările din Europa. Știu cum să mă comport astfel încât să fiu un cetățean model. Îmi plătesc taxele și impozitele (care nu-s mici, că mi le plătesc singur de vreo doi ani și ceva), nu arunc pe jos și încerc să respect regulile cât mai bine.

Am o meserie care, din fericire, e căutată oriunde în lumea asta. Și va mai fi mulți ani de acum încolo, după cum observ piața. Pot să lucrez cu oricine, din orice parte a lumii.

Sunt un tip auto-didact, tot ce-am învățat a fost din proprie inițiativă. N-am urmat niciun curs de design sau IT. Am terminat un liceu tehnologic, de unde am o diplomă de Operator Tehnici de Calcul, dar am învățat doar electronică acolo.

Știu să fac diferite tipuri de manangement, știu să deleg, știu să fac niște planuri, știu să vorbesc cu un client, știu să duc un proiect de la 0 până la party-ul de lansare.

Nu mi-e frică de instabilitate financiară, nu mi-e frică să încerc chestii noi, nu mi-e frică să mă mut în altă țară sau să dorm pe unde apuc. Am făcut-o de câteva ori și o voi mai face.

Pentru mine munca e muncă. Dacă fac ce-mi place, pot să o fac 12-14 ore pe zi fără nicio problemă. Trag ca un măgar și mă agit să iasă totul impecabil.

Când promit ceva, e sfânt. Onoarea mea a fost mereu pe primul loc. Apoi vine somnul, mâncarea, relaxarea și altele.

De ce te lauzi atât?

Nu e chiar o laudă. Prezint setul de valori pe care le pot pune pe masă la un job. Cu chestiile astea pot să-mi găsesc un loc de muncă oriunde pe planeta asta. Vorbesc vreo 3 limbi străine și învăț ușor ceva nou. Aș putea să plec în orice oraș mare din lume și să-mi găsesc un loc de muncă în maxim 7 zile.

Și totuși, stai în țara asta nasoală…

Pentru că e alegerea mea. Sigur, plătesc la stat aproape jumătate din ce fac. Nu primesc mare lucru în schimb. Nu am o asigurare medicală bună, nu am o autostradă ok, nu am o poliție care să mă facă să mă simt în siguranță și Finanțele știu doar să-mi ia banii.

Cu toate asta, din plimbările mele prin diverse țări, am observat un lucru: Dacă în România ai un salariu decent și ai noroc să lucrezi cu clienți din alte țări, poți să duci o viață chiar liniștită.

Multi oameni mi-au spus să merg să lucrez în alte locuri. Sună tentant să lucrezi în Londra, Munchen, Dublin, Madrid sau Oslo. Dar am o reținere. În primul rând, pentru că aș fi imigrant. Aș fi privit dubios. La ultima mea călătorie, oamenii din hotel (de 4 stele) au golit mini-bar-ul din cameră și mi-au spus că e politica hotelului să fie așa. Am văzut camera, nu mi-a plăcut că era prea mică și cu pat single, deși rezervasem cu pat dublu, și le-am cerut să o schimbe. Culmea, noua cameră avea mini-bar-ul plin.

Nu vreau să plătesc 500 de euro chirie iar proprietarul să-și bată joc de mine, doar pentru că-s alt imigrant la el în țară. Stau aici unde o masă în oraș costă 5-8 euro. Stau aici unde taxiul nu costă 25 de lei/km. Stau aici unde o escapadă de weekend costă 3-400 de lei, în care am inclusă piscina, mâncarea, cazarea și drumul.

Dacă aș pleca în alt oraș, Londra, de exemplu, nu mi-aș permite toate astea. Decât o cameră într-un apartament cu alti 6 oameni acolo, mai bine o casă cu 4 camere doar pentru mine, curte și grădină la același preț.

Și atunci, de ce să plec? Și unde?

 

10 thoughts on “De ce nu plec din țară, dacă tot am ocazia?”

  1. majoritatea se amăgesc că măcar copiii lor vor fi priviți ca cetățeni de rangul 1, după ce descoperă că ei nu vor fi priviți niciodată altfel decât cetățeni de mâna a doua, niște sclavi liberi.

  2. Da, e complicat cu chiriile în Londra. Aici sunt 3 camere și vor sta maxim 6 oameni, cu tot cu mine. Salariul de 2000 pe lună e pentru juniori, cum sunt eu, dar crește destul de mult pe măsură ce trec anii și ești angrenat în proiecte mai complexe.

    După ce înveți cum merg treburile pe aici poți câștiga și 4-5000 pe lună, dar asta în ceva ani, pe post de senior, desigur. 😀

    Nici nu îți poți face iluzii că vei fi privit ca un egal aici, deși la firmă toată lumea se comportă excepțional. În destule situații va trebui să ții minte că ești doar în vizită și că vei fi mereu un străin. Când te înveti cu gândul nu mai e tragică treaba. Nu îmi fac iluzii.

    Cine mă întreabă de ce am venit acolo le zic simplu: “am venit sa vă iau banii și să plec”. Las acolo taxele, desigur 😛

  3. Nu putem pleca toti din tara. Si nici nu putem generaliza faptul ca toti romanii ce pleaca in Londra impart o camera cu mai multe persoane. Da , intr-adevar sunt multi care fac asta, la fel de multi ca si romani ce traiesc in tara si din pacate nu-si permit acea escapada de week-end sau plimbarea cu taxiul pe care le-ai mentionat mai sus. Sunt avantaje si dezavantaje ca in orice, depinde ce este mai important pentru fiecare. Sa te simti ca un strain si din cand in cand sa fi tratat ca unul dar sa-ti permiti un nivel de trai mai ridicat, sau sa ramai in tara in care te-ai nascut dar sa fi tratat ca un strain de aproape orice autoritate si institutie desemnata sa te serveasca.

  4. Esti tanar, singur, fara probleme. Eu doar pe la 28 am facut alegerea. M-am lovit de sistemul de sanatate romanesc (prainti cu probleme) si e groaznic chiar si numai de vizitat spitalul, nici nu imi inchipui cum se vindeca cineva acolo; de birocratia romaneasca (autorizatie de constructie pentru o casa); de politie (amenda ca am trecut trecerea de pietoni pe verde).
    Cand stai in alta tara te miri de ce poate sa mearga asa simplu orice proces are legatura cu statul ,obtinerea oricarei hartii. De ce in Romania nu? Ma bucur ca sotia a nascut la un spital care arata ireprosabil. Si e de stat, fara nici o asigurare suplimentara. Ma bucur ca doctorii sunt foarte prudenti si fac orice analize la copii inainte de a oferi antibiotice (cum imi spun prietenii cu copii din Romania ca le sunt recomandate la prima vedere, cu consult minim).

    1. Nu sunt chiar tanar, singur si fara probleme :)
      Am trecut prin tot ce mi-ai descris, mai putin partea cu copiii. Dar stiu ce zici.
      Oricum, in urmatorii ani, am incredere ca se va duce spre bine tot sistemul.
      Spre. 😀

  5. ar trebui sa privesti experienta internationala ca o imbunatatire a calitatilor tale, oricare ar fi acelea. fie ca vorbim de calitati profesionale, sociale sau financiare. experienta profesionala internationala este din ce in ce mai necesara datorita globalizarii , in orice faci , fie ca esti antreprenor, manager sau contribuitor individual – va fi din ce in ce mai important sa fii capabil de a iesi din zona ta de confort.

    Datorita faptului ca suntem romani, avem o viziune unilaterala a problemei – plecam din tara din cauze financiare. Dar cea mai buna investitie la 20-30 de ani este in tine si in evolutia ta nu in partea financiara.

    Daca analizand problema obiectiv, ajungi la concluzia ca vei creste cel mai bine in Romania atunci ramai in Romania.

    1. N-am plecat niciodata din cauza banilor. Asta-i si ideea, daca ma descurc ok aici, de ce sa plec? Sa isi pazeasca oamenii gentile prin Italia cand intru intr-un magazin de bijuterii? Sau in supermarket sa stea paznicul cu ochii pe mine?
      Neah!

      1. Poate nu m-am facut inteles, ce am vrut sa zic este ca exista si alte motive pentru care poti pleca din tara, in afara de bani.

        Sunt si emigranti americani/britanici/nemti ce cauta o experienta internationala in anii lor 20 cu toate ca au o situatie economica foarte buna in tara in care s-au nascut.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *