De ce nu vedem oportunitatile – mic experiment


Am facut acum ceva vreme un mic experiment. M-am dus sa testez niste masini. Ieftine, compacte, pana in 8.000 de euro. Nu conteaza marca, nu conteaza showroomul (ca sa nu-i bata cineva obrazul domnului de la Citroen Brasov).

Experimentul a constat in testat doua masini, aceeasi clasa si plaja de pret, la doua showroomuri diferite, in doua ipostaze diferite.

Primul:

Mers cu Dacia 1310, imbracat decent si curat. Baiat la 21 de ani (atunci) care si-a exprimat clar dorinta de a-si schimba masina. Da, a pomenit ca este angajat si a cam dat de banuit ca isi permite o masina de genul.

Vanzatorul: pasiv, s-a purtat foarte nasol, abia ma baga in seama, vorbea in scarba. Nu a prezentat masina frumos, se uita pe geam si parea visator. Mi-a spus ca nu putem merge mult pentru ca trebuie sa o duca repede inapoi. Da, a fost mai scurt decat traseul folosit de agenti pentru drive teste (noua-zoo-ocolitoarea noua-inapoi). La sfarsit n-a cerut feedback, a luat cheia si mi-a multumit. La revedere.

Al doilea:

Mers cu Mercedes ML320. Alb. Masina care evident costa mai mult decat micuta care urma a fi testata si oricum, cine-ar vrea sa dea un ML pe o masina mica? Imbracat elegant, se da jos dupa ce-a parcat masina fix in usa showroomului. De cum a intrat, doi vanzatori l-au salutat politicos iar o domnita imediat a venit sa-l intrebe cu ce il poate ajuta. I-a spus chiar ca poate testa doua masini, s-au plimbat mult iar vanzatorul a zambit, a expus masina tot timpul, l-a intrebat cu ce se ocupa si a intretinut discutia mai mereu.

La sfarsit s-au asezat la birou si i-au fost aratate mai multe foi cu dotari, optiuni de finantare, garantii si servisare. Haideti sa gasim o solutie, ce culoare va place, ce motorizare si multe altele.

Concluzia:

– Baiatul cu Dacia avea nevoie clara de o masina noua. Si-a aratat interesul si practic a spus: “Ia-mi banii” dar agentul de vanzari si-a bagat in cap ca omul are totusi o rabla de masina deci sigur n-are bani de alta noua. Si l-a tratat ca atare.

– Baiatul cu ML-ul nu avea nevoie de masina. Mai ales de una de genul ala. Pentru ca el are un SUV elegant. Dar cu toate astea vanzatorul a fost mult mai dornic sa-i vanda ceva.

10 thoughts on “De ce nu vedem oportunitatile – mic experiment”

  1. Foarte bună ideea. Păcat că n-ai strecurat şi o cameră video ascunsă pe undeva, ieşea un material interesant.

    Oricum, bravo.

  2. Testul nu e concludent. Atâta timp cât au fost două locații diferite, brand-uri diferite, agenți diferiți nu se poate trage nici o concluzie.

    Poate spune cineva că este 100% convins că acel agent sictirit și plictisit nu ar fi procedat la fel și cu domnul din ML?

      1. Ai perfectă dreptate în ceea ce vrei să demonstrezi, ziceam doar că poate doar agentul respectiv era prost motivat, prost plătit sau prost educat și comportamentul lui ar fi fost același indiferent de client.

        1. Si cum e asta, ca si client, treaba mea?
          Pe mine putin ma intereseaza ca avea 800 de lei salariu sau ca dimineata si-a varsat cafeaua.
          E unul din dezavantajele lucratului cu oameni.

          1. Ca si client nu este treaba ta, dar pune-te in locul lui. Aia 800 lei ii primesti fie ca razi si zambesti ca la poza toata ziua sau ca iti vezi de amaraciunea ta.

            E aceasi treaba ca functionarii publici de la stat. Pentru 800 lei pe care-i primesc no matter what, ce sens are sa ma chinui.

            Tot romanul a inventat expresia “indiferent de cat de putin ma platesti, eu oricum muncesc mai putin de atat”.

  3. @IonutlT eu nu cred ca intelegi despre ce vorbim aici. Eu nu stiu cat castiga ala si ma cam lasa rece. Treaba lui. Doar ca nu cred ca ii creste salariul daca se poarta mai frumos cu un tip cu ML.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *