Si cam asa se face un CV de om serios

makingof

Era luni dimineata si imi citeam mailurile. Printre ele, si newsletterul saptamanal de la bestjobs. Il deschid si fugitiv ma uit peste titluri, cand vad un “designer” ce imi sare-n ochi. Il deschid, ma uit peste el. Mhm, interesant.

Incep putin cautarile despre companie, despre angajati, atmosfera, mediu de lucru si domeniu. Nu a fost usor, in general companiile de IT isi ascund angajatii destul de bine sa nu fie furati de alte firme. Am zis ca suna bine, si am zis ca asta e postul la care mi-as trimite un CV. O gramada de chestii noi ce ma asteapta, necunoscut. Si-mi placea.

Bun, cum facem sa obtinem interviul? Vazusem zeci de CV-uri “misto” dar nici unul nu m-a impresionat suficient incat sa zic “asa-l vreau si eu”.

Imi trebuia ceva simplu, ceva la care nu s-a gandit inca nimeni dar care sa fie suficient de original. Imi trecuse prin cap o multime de idei: hartii de tot felul, cartoane mate si lucioase, forme si taieturi ciudate. Toate mi s-au parut ok, dar nu suficient de impresionante incat sa-mi asigure un interviu.

Si cum stateam pe canapea, cu o cafea in mana, am vazut sevaletul pe care e aseazata o panza pictata mai veche cu niste sticle si ceva scris. Atunci mi-a venit ideea: Il pictez!

Bai, bravo. imi zic fericit. Da’ cum il pictez? Am mai pictat texte, dar pe perete si erau de dimensiuni considerabil mai mari. Pe o panza mica de 30cm inaltime nu incap foarte multe, iar daca iti tremura mana pentru o fractiune de secunda s-a dus totul pe apa sambetei. Nu poti sa stergi, nu poti sa dai Undo.

paint1

Atunci mi-a picat iar fisa, cu cateva saptamani inainte ma apucasem sa invat sa fac stenciluri. Fara niciun motiv, ci doar asa de distractie. Asa ca m-am gandit ca ar fi modalitatea cea mai sigura si cea mai potrivita. M-am apucat, dupa design, sa tai. Mi-am cumparat foi transparente de plastic si sub ele am pus foaia printata, sa conturez forma exacta. Am tot lucrat vreo 6 ore cu bisturiul, timp in care m-am cocosat efectiv peste foaie, privirea imi ceda iar degetul cu care apasam facuse o basica draguta. Deja se inserase si abia taiasem, in 6 ore, doua cuvinte: Alex Trofim.

Asa ca am cautat o alta solutie. Alta idee buna: fac un sticker cutterat cu laser la o agentie de publicitate. Bun, iau designul si fug repede la Creativa. Dupa multe discutii de genul: “e prea mic, se strica stickerul, nu se poate, e imposibil.” am reusit sa-i conving sa incercam. Cat s-a cutterat stickerul am stat si-am asudat pe un scaun. Dar a iesit totul asa cum voiam, asa ca am fugit repede acasa, ca mai aveam camera foto disponibila doar cateva ore, sa documentez totul si sa ma pun la treaba.

Acasa a trebuit sa scot fiecare litera cu foarte mare grija, sa nu se rupa nimic si a trebuit sa pregatesc fundalul sa il las la uscat. Am ales vopseaua la spray pentru ca era cu uscare rapida si eu eram presat de timp. Uleiul dura 5 zile sa se usuce, deci trebuia sa fac ceva repede.

Dupa ce am decupat fiecare litera dintr-un text lung, mi-am pregatit vopseaua si pensulele (am folosit 12 pensule de diferite marimi) si m-am apucat sa asez totul pe panza. In timp ce cautam solutii la problemele ce apareau treptat, in timp ce taiam si ma gandeam cum va arata pe panza, trebuia sa si filmez. Sa gasesc unghiuri bune, focus sugestiv si cadre elegante.

making of1

Se facuse ora 16 deja si eram in urma cu tot iar eu inca nu mancasem ziua aia. Nu puteam sa pictez ca imi tremura mana, asa ca am infulecat repede ceva si m-am apucat de pictat.

Am asezat stencilul pe panza, am dat cu vopsea si venise momentul adevarului. Ori iesea cum trebuia, ori stricam totul si trebuia sa fac altceva. Am tras de sticker cu cea mai mare grija si s-a dezlipit cum trebuia, asa ca am fost fericit. Dupa alte cateva ore, am terminat si de pictat textul, doar ca nu arata impresionant inca. Lipsea ceva.

Asa ca am inceput sa dau cu albastru si alb, fara nicio idee de ce voi face in continuare. Pana cand mi s-a parut ca seamana cu un ocean. Si am continuat pe tema asta, am facut valurile si fantele de lumina, apoi am continuat cu niste stele. Nu pictasem in viata mea nici valuri si nici stele, deci n-aveam nicio idee despre cum se fac. Am incercat si zic ca mi-au iesit cat de cat.

Cand am terminat, am rasuflat usurat. Reusisem sa o scot la capat la timp, iesise bine si eram mandru de mine.

making of2

Mai aveam de planuit ultima etapa: trimiterea CV-ului. Prima idee a fost sa gasesc un complice din interiorul firmei care sa ma ajute sa atarn tabloul pe peretele HR-ului in timp ce acesta nu era in birou, dar nu am gasit pe nimeni care sa ma ajute. Asa ca, dupa 6 zile, cand vopseaua s-a uscat complet, am trimis pe cineva cu tabloul si i-am spus sa intre, sa lase tabloul pe birou si sa plece, fara sa raspunda la intrebari.

Pana s-a uscat vopseaua am editat filmuletul. Aveam ore intregi de video brut si m-am chinuit cam 2 zile sa ajunga la varianta finala. Am schimbat vreo 3 melodii si am scos 3 variante care nu ma multumea niciuna. Cu ajutorul lui Razvan, care m-a convins sa pun o melodie ce ma reprezinta, am ajuns la varianta actuala.

Prima oara filmuletul a fost privat si am intrebat o mana de oameni cum li se pare. Nu am vrut sa-l fac public, dar dupa feedback am fost convins sa-l scot la lumina. Se pare ca a fost o idee buna, filmuletul a fost share-uit de o gramada de oameni si a ajuns pana acum, dupa 5 zile, la 5.400 de afisari.

Despre idee au scris cei de la IQads (unde gasiti si un interviu cu mine), Cabral, BoredPanda, Manu, Lorand Szasz, Friday Illustrated, Designist, carora le multumesc dar si celor cateva sute de oameni care au dat share pe facebook la clip.

Le multumesc si celor care m-au incurajat sa fac filmuletul public, lui Octi pentru camera, lui Razvan pentru sfaturile legate de filmulet si pentru sustinere, si celorlalti oameni (carora n-am voie sa le spun numele) care mi-au dat sfaturi. :)

Raspunsul celor curiosi legat de job: Am fost sunat de echipa de HR din Bucuresti dupa 2 ore dupa ce am dus CV-ul, programat la interviu a doua zi la prima ora, momentan sunt in discutii cu ei, nu am nimic sigur. Dar inca sper :)

Deci planul meu a functionat.

cv-alex-trofim

14 thoughts on “Si cam asa se face un CV de om serios”

  1. Salut Alex….urmaresc de la inceput ideea de faina de a iti picta CV-ul insa vroiam sa te intreb cum l-ai plantat efectiv acolo ? Stiu ca spuneai despre asta in alt post parca. Daca ne poti descrie si aventura plasarii CV-ului ar fi super 😀

  2. Oarecum legat de “hârtia” CV-ului, dar totuși offtopic: un amic are nevoie de un șasiu (cu dimensiuni atipice cred) pentru un tablou și mai ales de cineva să îi întindă pânza (gata pictată) pe acel șasiu, așa cum trebuie. Ai idee unde poate face asta în Brașov, sau n-ai avut nevoie? (Pe Iuliu Maniu i-au spus că trebuie să cumpere și ramă, dar el vrea doar pânza pusă pe un șasiu.)

    1. Pai ai doua optiuni: Ori iti cumperi panza la metru si o pregatesti pentru pictat cu primer & stuff apoi iti cumperi sasiu, il tai si-l montezi la ce dimensiune doresti (dar e tricky la intins, trebuie sa ai experienta pentru ca ori se rupe daca tragi prea tare ori se lasa daca o intinzi prea putin); ori cumperi la dimensiuni gata facute.

      In functie de buget, poti sa folosesti chestii de amatori, semi-profi (cum folosesc eu) sau profi, care merita doar daca scoti bani de pe urma asta sau planuiesti sa o faci.

      Totusi, de ce dimensiuni atipice la panza?

      1. Pânza e deja pictată și are 41x54cm. Ar putea să ia un cadru standard de 40x50cm, dar problema cea mai spinoasă e ” tricky la întins”. El căuta pe cineva să îi facă șasiul atipic și să îi întindă tabloul pe el. Acum, că a intrat în criză de timp, o să cumpere un cadru tpic, cu pânza deja întinsă pe el și peste aia o să pună tabloul lui. Ai idee cu ce se prinde pânza pe cadru (capsator, piuneze, etc.)? Mersi!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *