me@start

Cum e cu mașina de raliu?

Au trecut 3 luni de când mi-am cumpărat mașina de raliu. Mă rog, ea acum e de coastă, dar poate fi folosită și la raliu. Cand am cumpărat-o, n-am știu mare lucru despre ea. Ei bine, am fost la Alba și am adus-o acasă. Mă rog, acasă la un prieten, care stă la curte.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să o testez puțin. Pe un drum pe câmp, plin de zăpadă, am încercat să văd cum merge. Nicio șansă, mașina rupea aderența în orice viteză, așa că am lăsat-o baltă. Și am început să o pregătesc pentru prima mea cursă. Ediția 3 de PromoRally. Cum nu am sponsori și bugetul meu nu e mare deloc (ba dimpotrivă), am împrumutat niște gume de iarnă de stradă, un schimb de ulei, am verificat mașina și am mers cu ea să iau startul. Imaginați-vă la start, cu cronometrul în față, iar voi stați într-o mașină pe care n-ați condus-o niciodată dar trebuie să scoateți timp cat mai bun.

Eu nu aveam habar cum trage mașina, nu aveam habar cum schimbă vitezele, nu aveam habar cum stă pe viraje și unde rupe aderența. În fine, după cele 2 manșe de concurs am ieșit pe locul 7 la Clasa 2 (mașini cu motoare între 1.600cmc și 2.200cmc – eu am 1.400cmc). Eu am fost mulțumit.

Am observat puțin mașina, și pe timpul cursei am avut ceva probleme. Frâna pe spate nu mergea, decât în procent de 5%, frâna de mână nu mergea deloc. La frânări violente motorul murea. Am pățit să moară pe traseu la intrarea unui viraj. Aderența cu gumele împrumutate a fost varză. Mai ales că erau porțiuni cu gheață, zăpadă sau uscate. Trebuia mare grijă la abordări de viraje, mai ales că în interiorul unora era zăpadă iar pe exterior era uscat.

Alte probleme: Scaunul era prea aproape de volan, și nu mă puteam desfășura în voie, ventilatorul nu pornea mereu și temperatura urca de nebună.

După ce s-a încheiat prima cursă am luat-o, împreună cu băieții de la E-E Customs, la pregătit.

snowing

Am schimbat centurile, am tăiat vechiul suport de scaun și am construit altul, pe mărimea mea. Am prins centurile de rollcage, că nu ajungeau cum trebuie. Am verificat-o cap-coadă pe dedesubt, la articulații și la suspensie. Am reparat mufa ventilatorului, după ce am scos panoul central și siguranțele, am încercat să mărim ralanti-ul pentru a evita problema cu muritul motorului în mers. Frânele tot n-am reușit să le facem. Trebuie desfăcut repartitorul și verificat tamburii.

La cursa a doua, cu aceleași gume de iarnă stradale, am luat țeapă. Sâmbătă a nins, dar în ziua cursei a ieșit soarele și au fost 7 grade. N-am avut aderență deloc. Trebuie să cumpăr un set de slick-uri (sau semislick-uri), dar costă 450euro/set. Bani pe care nu-i am, momentan.

Sponsor n-am găsit. Trebuie să găsesc o companie cu o cifră de afaceri mare care să poată băga ceva bani în mine. Nu-mi trebuie o sumă mare, ci doar să-mi cumpăr consumabilele și înscrierile la raliu. Din cauza lipsei banilor ratez startul la Tess Rally Brașov, unde mi-am dorit mult să mă dau. Din păcate, doar înscrierea este 200 euro, unde adaugi mecanic, mașina de asistență, gume, benzină, consumabile, cort și alte nebunii. E scump, știam în ce mă bag, dar eu încă mai sper.

panning

Și totuși, de ce sparg banii pe asta?

Țin minte că eram la a doua manșă cronometrată, abia terminasem turele. Mă dau jos din mașină și vine un tip la mine, și mă întreabă:

” -Și, cum e cu o mașină de raliu?” 

N-am putut să îi explic în cuvinte. Așa că mi-am întins mâinile și a văzut singur. Tremuram din toate încheieturile. Ulimul lucru pe care mi-l amintesc, când pornesc de la start, e cronometrul. Apoi se face blanc. Mai sunt momente când realizez ce fac, în timpul cursei, și mi se pare ireal, dar îmi trece după o fracțiune de secundă și intru iar in transă. Apoi la finish îmi revin și încerc să îmi dau seama unde am greșit. Realizez ce am făcut, dar parcă nu sunt eu acolo. E greu de explicat. O manșă de concurs are undeva la două minute jumătate – trei, maxim. Imaginează-ți că stai în garaj cam 3-4 zile, de dimineață până seară, nu mănânci nimic și intri în panică când vezi că nu pornește mașina cu câteva ore înainte de concurs. Și o conduci 2 minute. Dar cele 2 minute jumătate sunt cele mai intense pe care le poți avea într-o mașină. Sentimentul e unic, și uiți de absolut toate sacrificiile făcute.

Mi-am plăcea să am un sponsor care să mă susțină. Dacă nu în totalitate cu banii, măcar pentru o parte din cheltuieli. N-am relații, părinții mei nu au bani, nu cunosc oameni influenți și nici nu am contracte cu statul. Sunt conștient că sunt șanse mari să nu pot face niciodată performanță din cauza banilor, și că poate peste 6 luni o să vând mașina și o să mă las de sportul ăsta.

Depinde doar de mine, de noroc și dacă va fi cineva care crede în mine.

2 thoughts on “Cum e cu mașina de raliu?”

  1. Salut! Cu toate ca iti urmăresc blogul de ceva vreme acesta este primul meu coment pe care ti-l las si promit ca nu v-a fi ultimul. Apreciez ce faci si te sustin! Se vede că iti place si esti pasionat de raliu iar deprinderile la volan şi feeling-urile în maşină sunt acolo in stare pură. Iti doresc multă bafta! Acum rămane problema găsiri unui sponsor. Eu cred ca nimic nu e imposibil de realizat! Cum te putem noi ajuta?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *