Psihologia multimilor
Am imprumutat ieri o carte de la seful meu, Silviu Rotariu.
E micuta, galbena si pare una din acele carti pe care o citesti si vrei sa afli mai multe, dar s-a terminat. Dar de fapt e o carticica concentrata in 100 de pagini, structurata pe cateva capitole.
Vorbim de “Psihologia multimilor” de Gustave le Bon.
Pe mine m-a atras titlu dinainte sa o vad. Cand am deschis-o, a inceput sa mi se deschida o lume noua.
Am descoperit cum principiile unui individ sunt inhibate atunci cand se alatura unei multimi si cum poate foarte usor fi manipulat.
Pentru multimi ori esti un zeu, ori esti nimic. Deoarece este o stiinta destul de captivanta, una din regulile de aur este ca trebuie sa cunosti arta de a emotiona multimile si atunci cunosti modalitatea de a le guverna. Pentru ca, nu-i asa, multimea nu vrea decat paine si circ.
Un paragraf care mi-a placut destul de mult si care l-am invatat inca din clasa a VIII-a, o idee cu care am fost in armonie desi toata lumea imi spunea ca sunt prost, ca o sa mor de foame. Tinerii nu fac decat sa ingurgiteze continutul cartilor fara sa isi exerseze judecata si initiativa proprie. Toti fac multi ani de scoala, facultati, mastere si doctorate dar nu stiu cum sa isi foloseasca creierul.
Am realizat ca este adevarata strategia pe care o au parlamentarii cu populatia. Electorul nu vrea pareri personale. Vrea sa fie mintit frumos. Vrea sa fie lingusita in modul cel mai extravagant si candidatul sa nu se dea in laturi in a-i face cele mai fabuloase promisiuni.
Electorul are nevoie sa ii fie flatata vanitatea si dorintele arzatoare.
Oricum, dupa alegeri nu o sa mai verifice nimeni in ce stadiu se afla promisiunile…
Cateodata observi cum tot ceea ce se intampla in jurul nostru nu sunt decat cateva reguli de baza din psihologie aplicate cu putin cap.
Nu imi place psihologia, nu ma atrage dar am simtit ca psihologia multimilor trebuie sa o citesc…
Tweet
667,085
956 
