Pute a prostie. E de la tine?!
Aţi observat cu toţii cât de manipulaţi suntem? Sunt absolut sigur că aţi observat.
Ei bine, dragii mei, să va spun părerea mea.
De la începutul lui noiembrie (parcă) se tot aude de “criză financiară”.
Că s-a închis o bancă în America, că au rămas fără bani, că e greu, că se închid fabrici, că dau faliment firme. Să mori tu?!
Banii unde s-au pierdut? Au luat foc? I-au furat piticii de grădină? S-au evaporat? Că asta nu înţeleg… Unde este criza? Doar tot aceaşi cantitate de unităţi monetare a rămas pe planetă (în ţara asta). Nu?
Că eu dacă sunt patron, dau faliment, şi clienţii mei nu îşi pot recupera banii de la mine, pentru că eu nu îi mai am, înseamnă că i-am cheltuit pe undeva, nu? Sau i-am mâncat? Că nu mai ţin minte exact…
Ehh… motivul perfect. Ori mi se pare mie, ori este doar o perdea, doar o faţadă care acoperă înşelăciunile.
Să dăm un exemplu.
Tatăl meu, lucrează în construcţii, şef de echipă. Bun. Totul roz şi senin.
Din februarie îi reţine 30% din salariu. De ce? E criză dom’le.
Ei na? Unde e criza? Că eu nu o văd…
E criză mondială, nu mai avem bani, le reţinem lor din salarii, mai facem o vilă în Predeal, şi gata treaba. Criză, criză, dar culmea este că lucrările curg. Adică au de muncă Dorele, nu aşa… Înainte mai stăteau pe tuşă câte o zi. Acum, ciu-ciu. Bagă zilnic.
Şi stau şi mă întreb, el ce criză simte? Că doar el predă lucrări, primeşte banii pentru ele, dar nu are să le dea salariu complet? Eee.. drăguţ mon cher… drăguţ!
Şi sunt convins că nu numai tatăl meu păţeşte aceste chestii, ci mulţi angajaţi, plătitori de taxe.
Sunt curios… Parlamentărilor li se taie din salariu? Nu li se mai decontează mesele la restaurantele cele mai scumpe din oraş? Nu? Nu pe dracu!
Oricum, toată mişcarea asta de glezne nu are decât să îmbogăţească patronul de rând, şi să sărăcească plătitorul de taxe, care oricum e acolo mic, şi nu ştie el cum e treabă cu criza.
Apropo, să va zic una tare:
Tata face o vilă într-o comună de lângă Braşov, vilă care are în curte un viitor restaurant de 4 stele, ce urmează să se deschidă în toamnă. Oare banii pentru construcţiile alea de unde au venit? Din imprimante? Cu laser? Laser frate…
Tweet
667,085
956 
In cazul tatului tau ai dreptate, dar in ceea ce priveste falimentul unui firme si plata angajatilor. Pai daca erau bani pentru angajati atunci nu dadea firma faliment. Criza asta inseamna faptul ca multi au imprumutat de la banci ca sa isi faca vile si sa-si ia masini scumpe, iar acum bancile au ramas fara bani ca sa le dea alora bogati care au bagat banii in banca.
Firmele nu mai fac vanzare si atunci nu mai vin nici bani si asa dau faliment si pleaca muncitorul cu gura cascata.
Si bancile ce au facut cu banii? Ori ii au, ori i-au dat in alta parte, si acum circula, platind servicii si taxe. Tot pe la banci ajung si banii pe care i-au pierdut.
Oamenii bogati au bagat banii in banci (conturi bancare), iar bancile au lucrat cu ei, adica au dat imprumuturi acelora care aveau nevoie urmand ca apoi sa primeasca ratele de la acei oameni care au imprumutat. Problema este ca au imprumutat atat de mult incat atunci cand aia bogati au venit sa-si scoata banii din banca nu au avut de unde.
Ideea e ca bancile nu mai au bani, iar cum bancile sunt cele care lucreaza cu banii, atunci e clar ca e criza. Nimeni nu mai cumpara nimic si daca nu se cumpara nu se mai produce, iar daca nu se mai produce => faliment.
@Tzukune- si aia bogatii care au bagat banii in banci, au firme sau fabrici. Si cei care au imprumutat platesc banii firmelor pentru diverse servicii, sau fabricilor pentru paine, lapte, etc… Deci tot la aia bogati ajung. Si ei tot in banca ii baga. Si uite asa circula banul, chiar daca el teoretic “nu exista”.
Si eu sunt de parere ca toata treaba asta cu criza mai bine zis cu presupusa criza ii afecteaza doar pe unii, dar ce poti cere asa este peste tot in lume unii au de toate si altii mai nimic.
Pai numai pe unii ii afecteaza.
Pe tata nu l-a afectat criza deloc.
super tare titlul
@Tzukune- Daca tatal tau e patron…aia e…
Eu astept totusi sa iasa ceva razboi, revolutie. A devenit plictisitor asa
Nu e patron, numai ca nu lucreaza in Romania, ci in Germania… ca sofer.
@Miez- Hai la revolutie
fuge cu tirul de criza, nu?
@TZukune- Atunci e bine.
@Bloghita: Exact.
Ia uite baietii ce se distreaza, ce polemica ai creat tu aici Bloghita, dar pe mine m-ati lasat pe dinafara. Nu ma mai joc [-(.
@Cupy-nu te mai juca. Oricum aici e joaca de baieti mari…
Daca vrei sa stii exact ce inseamna criza financiara , de unde a pornit totul si cu ce scop vizioneaza filmul documentar “Zeitgeist Addendum” .
Mai tarziu o sa faci un edit la acest post.
@Soby- Uite ca de filmul ala nu am auzit. O sa ma uit la el, promit. Si o sa imi spun parerea. Merci!
Omule, eu nu pot sa cred ca tu chiar vorbesti serios in postul asta. Pe bune acum. Criza financiara este reala, autentica si mai ales, poate fi explicata foarte simplu. Uite mai jos cateva linkuri care sper eu sa te faca sa intelegi macar putin:
De ce America e importantă!
“America’s greatest strength, and its greatest weakness, is our belief in second chances, our belief that we can always start over, that things can be made better.”
Anthony Walton
În ultimii ani, mai ales în Europa şi în lumea arabă, sentimentele antiamericane au escaladat şi au ajuns la un nivel fără precedent în ultimii 200 de ani. Cultura americană este atacată în aproape întreaga lume, iar transformările sociale induse de globalizare sunt asociate aproape în totalitate cu consumerismul tipic american.
Iar odată cu criza mondială, resentimentele faţă de americani au devenit şi mai puternice. În acest moment, curentul antiamerican este la apogeu, iar bucuria celor ce privesc cum sistemul economic al Statelor Unite se află aproape de prăbuşire este evidentă.
Înainte însă de a ne bucura de eventuala prăbuşire a Americii, ar trebui să ştim câteva lucruri despre sistemul economic american şi despre sistemul economic mondial. În primul rând, ar trebui să înţelegem că o prăbuşire a sistemului economic american este realmente posibilă. Şi chiar dacă pentru cei mai mulţi dintre noi aşa ceva pare ireal, America se află în acest moment în cea mai mai criză economică din istoria ei. O ţară care s-a născut în 1789 cu o datorie de 75 de milioane de dolari (pe care o achitase complet în 1835 – singurul moment din istoria Americii când datoria naţională a fost 0) a ajuns astăzi să datoreze aproape 11 trilioane de dolari (datoria aproape s-a dublat în ultimii ani, pentru prima dată într-o perioadă de relativă pace la nivel mondial), ajungând la 72,5% din produsul intern brut (GDP – Gross domestic product) în anul 2008. Această datorie creşte începând cu 28 septembrie 2007 cu 3,68 miliarde de dolari pe zi. Iar aspectul cel mai grav este că procentul datoriei din GDP a crescut cu 7% faţă de valoarea din 2007, ducând creşterea la aproape 15% în ultimii 8 ani.
Problema principală este însă că trendul ascendent al acestei datorii astronomice continuă, iar estimările arată că ea va ajunge la 244% din GDP până în anul 2040. Dar desigur, dacă lucrurile continuă aşa, la acea dată Statele Unite ale Americii vor fi demult falimentare. Ca să vă puteţi închipui eventuale consecinţe, dacă acum pentru fiecare dolar câştigat impozitul este de 22%, la vremea respectivă, doar pentru ca SUA să rămână pe linia de plutire, impozitul pentru persoane fizice ar trebui să ajungă la 42%.
Însă povestea nu se termină aici. Pentru că dacă ar fi să adăugăm la datoria efectivă şi banii promişi şi investiţiile pe care guvernul trebuie să le facă în programe ca Medicare (A, B, D) sau în Social Security, ajungem la un total halucinant de 53 de trilioane de dolari ca datorie reală.
Într-o ţară ca America, care în anii 2000 a avut pentru prima dată o rată negativă pentru economii personale (-2,9% – adică cât la sută pun deoparte oamenii din ceea ce câştigă – spre comparaţie, în Europa nivelul mediu PSR (Personal Savings Rate) este de 9%), o astfel de datorie poate însemna efectiv falimentul. Momentan, acest lucru este puţin probabil, dar având în vedere că Japonia, China şi statele exportatoare de petrol deţin 50% din datoria externă a ţării (care este 65% din datoria naţională, un alt record negativ pentru SUA), o schimbare a monedei forte pe plan mondial în următorii ani ar putea fi catastrofală pentru America.
Raportul pentru 2008 arată însă încurajator din acest punct de vedere, datele preliminare demonstrând o creştere bruscă a PSR-ului spre 2%. Pentru a înţelege mai bine aceste cifre, un calcul simplu ne arată că o creştere a PSR-ului de 4% înseamnă că oamenii, în loc să cheltuiască într-un an 10 trilioane de dolari, ajung să cheltuiască doar 500 de miliarde.
Poate părea o soluţie viabilă, dar, şi aici începem să descoperim de ce, în sistemul economic, nu există jucători independenţi, o astfel de scădere a consumului, coroborată cu creditarea aproape îngheţată, va duce la prăbuşirea economică a statelor producătoare care aprovizionează SUA. Dacă americanii vor înceta să mai cumpere maşini, de suferit vor suferi producătorii asiatici care îi aprovizionează. Şi acelaşi lucru este valabil şi pentru celelalte aspecte ale industriei. Dacă americanii nu mai consumă, efectele se vor resimţi în întreaga lume, pentru că America este una dintre cele mai mari pieţe de desfacere din lume. De fapt, într-un top pentru anul 2007, America este de departe ţara cu cel mai prost raport dintre exporturi şi importuri. Astfel, dacă în China diferenţa dintre exporturi şi importuri este pozitivă, profitul fiind de 315 milioane de dolari în 2007, în America situaţia este diametral opusă, ţara ieşind în pierdere cu 800 de miliarde de dolari doar într-un singur an. Şi dacă ne gândim că diferenţa dintre America şi cea mai apropiată ţară cu un raport negativ este de aproape 700 de miliarde de dolari, ne dăm seama care este dimensiunea acestei probleme, despre care Warren Buffet spunea în 2003 că trebuie rezolvată de urgenţă pentru a nu duce la o prăbuşire totală a economiei americane.
Însă ceea ce Warren Buffet nu a spus este că dacă America, care este de departe cel mai mare consumator mondial, învaţă măcar un pic să se abţină, criza financiară se va propaga aproape instantaneu în ţările furnizoare.
Iată de ce de soarta Statelor Unite ale Americii depinde în definitiv economia mondială. Nu putem sta pe margine, nu trebuie să ne bucurăm văzând probleme pe care le traversează acum cea mai puternică ţară de pe glob. Pentru că, chiar dacă avem impresia că suntem izolaţi, asta este imposibil pe o piaţă deschisă. Efectele se transmit în lanţ, iar o prăbuşire a unui singur pilon (în cazul acesta evident cel mai important), va duce cu siguranţă la haos şi la o criză generalizată care va face să pălească prin comparaţie şi cel mai sângeros război.
Este timpul să ne asumăm propriile greşeli şi să înţelegem că situaţia nu se poate rezolva de la sine. Dacă stăm scărpinându-ne în cap şi aşteptând ajutor divin sau ca sistemul să se regleze de la sine, vom descoperi peste câţiva ani că situaţia este încă şi mai gravă decât acum. Avem nevoie de cumpătare, avem nevoie de un efort din partea fiecăruia, însă în acelaşi timp trebuie să învăţăm să privim situaţia în ansamblu. Să nu ne mai lăsăm sentimentele să intervină atunci când e vorba de economie, pentru că riscăm să ne prăbuşim împreună cu cei pe care îi hulim atât de mult.
Nimeni nu deţine soluţia magică, nimeni nu poate rezolva această problemă de pe azi pe mâine. Dar acţiuni concertate, planuri coerente, toate ne pot ajuta să depăşim acest test. Pentru că ne aflăm astăzi în faţa uneia dintre cele mai mari provocări ale umanităţii. Va reuşi oare sistemul nostru economic să reziste?
Da, fiecare american ar avea de plătit 35,072 de dolari pentru a putea acoperi datoria imensă a acestei ţări, dar, haideţi să ne gândim puţin mai bine şi să înţelegem că o parte din această sumă ne revine şi nouă, fiecăruia dintre noi. Nu, criza nu va dispărea de la sine, iar dacă vrem să avem vreo şansă să o depăşim, trebuie să renunţăm la orgoliile prosteşti şi la atitudinea de nepăsare. Nu mai trăim pe vremea peşterilor lui Platon, existăm într-o societate economică vie. Care iată, pare să fi scăpat de sub control. Şi pentru că orice om normal înţelege, sau ar trebui să înţeleagă că nu, nu putem pur şi simplu să tipărim bani, este timpul să ne gândim serios la viitor şi să înţelegem că, înainte să schimbăm legile şi rezoluţiile, înainte să ştergem datorii şi să falimentăm instituţii, înainte de a schimba lumea, trebuie să ne schimbăm noi înşine…
(Basic Marketing.ro – Petre Flueraşu) si cauta frate filme ca lumea, nu porcari de genul Zeitgeist, ca nu e nicio conspiratie and shit, e o consecinta fireasca a faptului ca pentru fiecare dolar real exista 9 virtuali. Pentru ca, mosule, tu daca iei 100.000 de euro de la banca si iti iei casa, nu o iei cu bani reali, banii aia nu sunt ai tai, casa ai nu e a ta. Si nici macar a bancii. Economia noastra s-a bazat enorm de mult pe bani virtuali, care nu au corespondent in unitati monetare. Poti tu sa ai 10 case, valoarea depinde exclusiv de piata. Daca preturile scad, casele tale valoreaza fix nada
Si pe bune, inainte sa scrii, documenteaza-te si tu putin. Un search pe google e suficient.
Petre Flueraşu
@Petre- Da, initial nu am vrut sa ma leg direct de criza, dar m-a luat valul, si nu am apucat sa ma documentez.
Merci pentru informatii, imi place sa ma contrazica un om care intr-adevar stie ce vorbeste. Si mai ales daca are 3 carti publicate.
Da, din America de la o banca care a dat faliment. Din cate stiu eu…