Si-atat.
La 14 ani m-am anturat aiurea cu niste unii si m-am apucat de fumat. Toti fumau, toti erau culeanu. Eu, de ce nu?!
De atunci, la liceu eram ok ca fumam, la chefuri eram ok, pe strada ok. Dar bre, ceva nu se potriveste in peisaj.
Eu am un caracter puternic. Atat de puternic, incat daca ma contrazic cu o stanca, o fac nisip doar din vorbe. Am facut sport, am avut plamanii buni. Sanatatea brici. Nu gafai, nu tusesc bucati de plaman si nici nu miros ca o scrumiera de bar. 
Pe bune. De cand m-am intors in tara (Deci se aude? SUNT IN TARA! sa nu mai aud ca “n-am stiut ca esti acasa”) m-am lasat de fumat.
Am zis ca trec granita si gata. A new life. Si asa a fost. In Ungaria am fumat ultima tigara.
Ce efecte am intalnit:
In prima si a doua zi tentatiile au fost mici. Apoi au crescut.
Dupa o saptamana nevoia a fost destul de mare. Atunci eram artagos, eram ciufut si cu curul in sus mereu.
Dupa 10 zile nevoia s-a domolit, dar exista. Incepea pofta de dulciuri si de chestii bogate in zahar.
Dupa doua saptamani am cheltuit si 15 lei/ zi pe dulciuri.
Apoi s-a domolit si pofta de dulciuri si incep sa ating marginea sensibila a nefumatorilor.
Motivul pentru care m-am lasat de fumat? Sunt singurul din familie care fumeaza, prietena mea uraste fumul de tigara si nu vrea sa pupe o scrumiera iar eu sunt satul de gandul ca “trebuie sa ies la o tigara“.
Nu au fost banii pe care ii dadeam pe tigari. In Romania un pachet e 9 lei (cred ca atat s-a facut) iar in Italia dadeam 3.70 euro (adica am 15 lei).
Am fumat aproximativ 5 ani de zile, cate un pachet la 2 zile (in ultima vreme).
Recunosc ca mai fumez cate o tigara odata la 2-3 zile de frica tusei cu care as putea ramane.
Prieteni
Followers