De o saptamana, cam de cand s-a lansat Google+, Facebook s-a simtit in nesiguranta. A simtit ca Google ii sufla in ceafa, mai ales ca avea niste featureuri foarte misto, gen Hangout cu care poti sa o arzi aiurea cu pana la 10 tovarasi.
Si au anuntat ei o lansare “awesome”. Aseara a fost marea lansare.
1. Mai multi oameni sunt activi pe Social Media decat cei care nu sunt activi.
Rata de adoptie a fenomenului social media in america este de 52%. Deci majoritatea sunt activi.
2. Twitter este argint.
Valoarea acestui mediu nu este dat de marimea sa, in comparatie cu Facebook ci de interactiunea in timp real a utilizatorilor. Twitter este folosit de 8% din americani in timp ce Facebook de 52%.
3. Twitter este incredibil de divers.
Deci azi m-a uimit. Pe bune. Sa va zic si voua de ce…
Eram pe net si, evident, si pe Facebook (prin natura jobului). La un moment-dat mi-a zis ca nu sunt logat. Am incercat sa ma loghez, am bagat mail si parola. Nu a mers din primele 3 incercari si a patra oara am reusit. Dar mi-a aparut un mesaj:
Adica au vazut ei ca eu eram logat din Romania acum si peste 2 secunde cineva se loga din Indonezia. Si le-a dat ceva cu rest si BUM! Au intrat pe fir si mai mult ca sigur m-au ferit de un cont sters sau mai stiu ce spam pe la prieteni.
Tin sa precizez ca nicio aplicatie (decat FB Mobile) nu are acces la contul meu, parola e strong si nu ma loghez de pe alte PC-uri.
Stiu ca unele companii au auzit ele in treacat de o chestie numita new-media. Si se duce seful la una din pitipoancele de la birou (de obicei secretara) si indrazneste sa o deranjeze din pilitul unghiilor ca sa-i spuna ca sa faca si ea new-media. Ca el a auzit ca e foarte eficient, ca e ieftin si ca reach-ul e mare.
Si ea saraca nu stie ce-i de capul ei, dar intr-un fel sau altul face un cont pe facebook, unul pe twitter si cu putin ajutor din partea baiatului de la IT face si-un blog. Dar atat.
Ma rog, sa nu lungim discutia despre cum se face new-media, sau mai bine zis, cum NU se face new-media la noi, asta e alta poveste arhi-cunoscuta.
ATENTIE! Citeste pe riscul tau, acest text este adresat celor care stiu elementarul comunicarii online si au putin habar de targetare.
O bagam pe aia cu “Am citit eu pe net ca nu trebuie sa facem altceva decat o pagina de companie”, ii punem poza cu logoul acolo… si BOOM! Vin fanii gramada, o sa se bata sa dea like.
Si faci asa, si vezi ca nu e chiar asa usor… Faci o pagina de companie dar nu te stie nici dracu’, cum sa dea lumea like la ceva de care n-au auzit veci pururi? Te gandesti la urmatorul lucru:
Stiu din propria experienta ca pe Facebook o reclama cat de cat targetata costa in jur la 8 centi / click. Enorm, la prima vedere. Dar daca te gandesti ca este targetata pe oras sau zona geografica (e si pe Adsense la fel…), sex si varsta (Adsense Adwords nu o are). Deci te duci fix la publicul tau tinta, nu tragi aiurea in multime.
Dar tot e mult 8 centi. Pui cateva zile reclame, cheltui ceva dolarei degeaba, fanii tot nu se ingramadesc…
Pasul asta e pentru cei experimentati, pentru cei care inteleg cu adevarat nevoia de comunicare!
Stai pe twitter mai mult timp (deja treaba asta nu o mai face secretara ci se duce la cineva care stie romana si logica), postezi pe facebook chestii, linkuri, poze, videouri, pe blog scrii misto etc.
Interactionezi cu oamenii, vorbesti, intrebi, raspunzi, te zbati. Dar totusi, cei care stiu de tine sunt in numar mic, mult mai mic decat te-ai fi asteptat.
Ai doua solutii, verificate, incercate si probate. Care, facute cu cap, te propulseaza sus de tot! Dar facute cu cap! Prima este ceva mai usoara. Nu zic ca este usoara ci doar ceva mai usoara.
Campanie. Da, faci o campanie. Te gandesti bine la ce ai putea sa faci, ceva misto care sa atraga lumea, sa placa poporului si de cele mai multe ori, trebuie sa fie fun. Si cu putina munca, daca este facuta bine o sa aiba succes in scurt timp.
Riscul la acesta actiune este ca imediat dupa campanie lumea sa plece. Ti-au dat like cat timp ai avut concursul/promotia/oferta sau ce-ai avut tu si imediat ce s-a terminat, pa. Multumim frumos. Secretul este sa ai ceva care sa-i atraga in continuare. Fie alta campanie, fie ceva fresh, misto, cool, d-astea.
A doua solutie este ceva mai complicata, este pe termen lung, fidelizeaza oamenii, este un fel de WOM pe net si este de awarness. (Nu linkuri sau fani pe pagina companiei).
Trebuie sa precizez ca inca nu am vazut nicio companie sa faca asa ceva constient. Doar BMW a facut asa ceva probabil fara sa vrea.
Faci o campanie (da, tot ca mai sus) doar ca o faci ca sa aduci oamenii in offline. Sa ii intalnesti. Sa le dai ceva. Daca tot am zis de BMW, o sa ii dau pe ei exemplu.
Ei au strans zeci de mii de oameni din cateva tari. In locuri diferite, dar i-au strans. Si le-au dat niste masini sa se plimbe. Evident, oamenii au facut multe poze si apoi… le-au postat pe Facebook. Ca si mine. Pentru ca acum se fac zeci de poze la orice si se pun imediat pe twitter/facebook trebuie folosita chestia asta!
Pentru ca am demonstrat ca aproape toti (!) intra la pozele omului, nu la cele in care este taguit, daca el are un album, de exemplu, cu :
Si daca are ~600 (o medie) de prieteni, de la un singur om prezent la campania offline avem un reach de 600 de persoane.
Avem 100 de persoane prezente, avem reach de 60.000. O fi bine? Oamenii vad produsul tau prin ochii prietenilor, si cine are putin habar de marketing stie ca prietenii sunt buni influentatori cand este vorba de o decizie sau recomandari de servicii.
Si nu da impresia vizitatorului ca totul este controlat de companie, este platit de ei ca sa arate ce vor sefii. Nu, pentru ca nu este asa.
Si mie mi se pare genial, va zic! Si are succes, am incercat-o!
Stiu ca multora o sa vi se para o prostie, dar eu n-am mai auzit pana acum de asa ceva… nu am vazut ca a mai scris cineva de metoda asta, deci, premiera by Alex Trofim! 
————————————————————————-
Seria textelor scrise din propria experienta despre cum sa promovezi o companie va continua. Pentru a primi primul aceste sfaturi, aboneaza-te la newsletter. Nu trimit mailuri decat atunci cand scriu! Nu fac spam!
-
-
-
-
Am o intrebare. Cand intrati sa vizualizati pozele unui prieten unde intrati prima oara?
La pozele unde persoana respectiva este tag-uita (prima coloana cu poze de sus)
vezi exemplu:
Sau intri pe linkul Photos (15) care te duce sa vezi toate pozele persoanei respective?
vezi exemplu:
Te rog sa raspunzi la chestionarul de mai jos si sa il dai mai departe…Apreciez!
Chiar asa de grea este limba romana? Pe bune…
Citi-ti si rade-ti! Sau plange-ti!
Pentru toţi cei pasionaţi de Social Media acesta trebuie să fie un sfat destul de util in ceea ce priveşte conturile voastre de pe reţelele sociale.
Am vazut multi utilizatori care au conturi pe Facebook, Twitter, 4square, Youtube si detin si unul sau mai multe bloguri.
Pana aici nimic nu este gresit.
Dar am vazut multe persoane care pe contul lor de facebook (de exemplu) nu specifica adresa blogului lor, contul de twitter sau alte date de acest gen.
Daca nimeresti din greseala pe contul lor de facebook si nu ii stii numele, nu poti face asocierea persoanei de pe facebook cu blogul respectivului sau cu contul sau de twitter.
Daca vrei sa “ascunzi” blogul din diferite motive, asta e alegerea ta (desi nu inteleg de ce ai face-o).
Tu, ai toate conturile asociate intre ele?
De cand cu fenomenul Facebook care a revolutionat internetul, a aparut subit natia de liker. Este un individ evoluat din comentatorul de hi5 (comm bk pls-in latina).
De obicei likerul nu stie multe, navigheaza intens pe retelele sociale de orice fel si simte nevoia sa isi marcheze teritoriul pe unde a trecut.
El se chinuie sa citeasca, apoi urmeaza partea dificila: Sa inteleaga ce a citit. Nu reuseste si pentru ca inainte (de revolutie n.r) obisnuia sa comenteze simplu doar cu “fain” sau “asa e!” acum exista butonul “Like”. Motiv pentru care atunci cand nu are nimic de spus (adica de cele mai multe ori) si nu pentru ca nu ar vrea, ci pentru ca e greu sa citesti mai mult de 3 cuvinte si sa le si intelegi apasa foarte increzator Like. Asa, el se auto-pacaleste ca a inteles si crede ca ii poate pacali si pe ceilalti.
In schimb nu face decat sa isi dezvaluie adevaratele origini iar dupa o cautare mai amanuntita descoperim ca primele aparitii le-a avut pe hi5.
Likerul poate fi depistat usor dupa profilul plin de linkuri cu jocurile gen Farmville, MafiaWars sau Mohotel cu care isi omoara timpul sau citatele de neinteles copiate de pe net fara sa stie macar cine este autorul, ce a vrut sa zica si in ce conditii se folosesc citatele (de trait dupa acele citate nici nu poate fi vorba).
In rarele ocazii cand incearca sa spuna ceva, likerul o da urat de tot in bara, se oftica si jura ca nu o sa mai comenteze niciodata si o sa se rezume la butonul Like.
Cu un liker nu are rost sa te pui. Pentru ca te duce la nivelul sau de prostie si te bate cu experienta.
Acest post este un pamflet si trebuie tratat ca atare. Personajele sunt fictive, nu atat si nu instig la atac pe nimeni.
Un mic experiment de-al meu de a aduna toti brasovenii intr-un singur grup, intr-un singur loc.
Am fost intrebat “Ce proiect pregatesti? Cu ce ne atragi aici?”
Ei bine, de obicei de ce stati intr-un grup sau intr-un loc unde sunt mai multe persoane? Pentru ca se discuta ceva, pentru ca aveti pasiuni comune, discutii comune. Nu? Ei bine, asa e si aici.
Lumea va discuta ce vrea si ce doreste, ce il intereseaza. Si poate mai sunt oameni ca el, care impart aceleasi sentimente.
In 2006, niste unii se apucasera intr-un camin de la Harvard, niste unii mai tocilari asa, sa faca un site care au zis ei sa fie doar pentru ei. Pentru ca ei erau urati si nu puteau vorbi faţă in faţă cu o fată. Dar le-a mers, si proiectul a primit laude si finantari.
Si asa s-a nascut Facebook. Un viitor stralucit ii preziceau magii, iar criticii taceau chitic. Pur si simplu nu aveau ce sa ii reproseze.
Dar opa, dupa ce siteul a inceput sa creasca mai mult decat Fat-Frumos, fondatorii aveau o dilema. Si s-au strans la un ceai, si se gandeau: “Bre, cum monetizam noi chestia asta fara sa o vindem?” Ca el nu a fost gandit cu Ad-uri pe el, nu a fost gandita nici o strategie de monetizare. El a f0st gandit initiat pentru cei din Harvard, closed doors.
Si uite asa, au dezvoltat aplicatii din care nu scot bani nici de-o paine, pentru ca acolo castiga mai mult developerii de aplicatii, nu siteul in sine.
Si uite asa, au incercat sa puna reclame traditionale, de 125×125 pixeli in dreapta. Si nu puteau umple acel spatiu decat cu 3 casete. Asta nu inseamna bani prea multi. Chiar daca reclama e targetata, majoritatea advertiserilor nu stiu ce si cum sa targeteze.
Si uite asa ajungem la punctul numarul doi din lectia de azi, Advertising.
Majoritatea advertiserilor folosest targetarea doar ca si cuvant in dictionarul lor. Ei habar nu au cum sa ajunga la potentialii clienti. Ca asa-i in tenis. Pe facebook se targeteaza orasul si … Si?! Pai nu mai stim… noi avem clienti din Bucuresti, avem reclame la Bucuresteni. Ce conteaza ca unii au 40 si unii 12 ani? Ce conteaza? De ce sa ne folosim de toate resursele pe care ni le ofera Facebook, cum ar fi nume, varsta, sex, si important: hobby-uri. Dar si mai important de atat, avem acces la gandurile fiecarui utilizator. Utilizator care, in mod voit isi posteaza gandurile, parerile, pozele, videouri. Practic, viata lui e acolo. Hai sa studiem putin… Capisci?
Tendinta, din cate am observat, este de a face ceva, a avea succes si apoi… Lasa ca vedem dupa, noi sa avem succes, ca ne descurcam…
video views
Urmaritori