O dilema. Veche.

Eu, baiat ironic.

Intalnesc zilnic multe pitipoance, ratate d-alea cu vocea pitigaiata si cu nasul pe sus. D-alea care se alinta la orice cacat.

Si, desi ele sunt putin inapoiate d.p.d.v intelectual, tot se cred destepte. Si mai presus ca oricine. Si nu le taie nimeni craca, sa le dea doua palme peste nas cu fraze de genul “Esti nasoala, ai curul mare, nasul stramb si tenul tau, desi e dat cu 2 straturi groase de fond de ten, e gras ca fundul de porc. Nu iti mai da aere fara motiv”.

Si uite asa, ele traiesc cu impresia ca sunt frumoase si atunci (mai ales) cand isi expun celulita, cand isi deseneaza sprancenele sau cand au o tona de rimel pe gene.

Si daca eu vin si le dau replici care sunt firesti, purul adevar, dar care intr-adevar deranjeaza (adevarul supara, ce-i drept) sunt considerat nesimtit, prost-crescut si porc. Doar pentru ca spun direct ce simt si purul adevar.

De ce?!