Exista si altfel

Eu sunt genul de pustan privit cu ochi rau de toata lumea pentru simplul fapt ca isi uraste tara in care s-a nascut. Si nu isi uraste tara ci oamenii care o conduc, oamenii care o strica (manelisti-saracii, toata lumea ii uraste, mentalitatea INCA ceausista, toata lumea umbla se te fure, etc).

Eu mi-am urat atat de mult tara incat eram gata in orice clipa sa ma las de scoala si sa o parasesc. Bine ca nu am facut-o si mi-am terminat studiile cu bine. Dar am urat-o pe unde s-a putut. De la status pe messenger la blog, de la forumuri la bere cu prietenii.
Continue reading Exista si altfel

Ce face bloggerul din mine?

Someaza… Sau cel putin asta facea cand m-am intalnit ultima oara cu el.

Dar eu, persoana publica cu viata personala, am reusit sa ma desprind in ultimele zile de realitate, sa fac shopping cu prietena (20 de minute sa alegi COCOLINO?!), sa ma plimb, sa vad rasaritul pe plaja, sa racesc, sa etc…

Ce am invatat in ultimele zile:

-Nu te du cu o fata la cumparaturi in supermarket in perioada ofertelor. O sa stai acolo de 3 ori mai mult
Continue reading Ce face bloggerul din mine?

Somn de voie… si joc de glezne

Deci au italienii un stil imputit de a inchide magazinele cand iti este lumea mai draga. Si nu asa, o ora. Au 3 ore libere fix dupa-masa.
Adica fix cand vrei tu sa iti cumperi ceva de la magazin, ia de unde nu-i!

De obicei e inchis de la 12 la 15. Apoi deschid iar de la 15 la 19. Pentru ca si ei lucreaza 8 ore, dar in ture de cate 4 ore.

In mod normal acele 3 ore libere sunt facute pentru pauza de masa, dar hai sa fim seriosi. Ce om normal mananca 3 ore? E corect ca trebuie sa stai jumatate de ora dupa o masa relaxat, dar restul de 2 ore? O freci la rece?
Continue reading Somn de voie… si joc de glezne

Ei isi protejeaza tezaurul. Noi?

Ma uitam acum cateva ore la televizor ca tot cetateanul. Si era o emisiune destul de interesanta ce avea ca scop educarea cetateanului italian.
Mare mi-a fost mirarea cand am observat ca exista o lege care ofera o reducere de 10% femeilor/fetelor singure ce aleg sa mearga cu taxiul seara/noaptea.
De ce?
Pentru ca ei stiu ca femeile singure sunt predispuse mai mult ca barbatii la violuri si jafuri.
Asa, mergand cu taxiul nu mai exista probabilitatea ca un roman sa o traga intr-un gang si sa ii rupa hainele, sa o violeze si apoi sa ii ia banii. Si poate o si omoara si o arunca intr-un sant.
La noi macar s-au gandit puletii aia din conducere la asa ceva??? Eee…si eu sunt sigur ca s-au gandit.
Dar nu baga nimic in buzunar. Mai bine schimbam niste trotuare, facem doua-trei contracte pentru strazi si autostrazi extravagante si mai ridicam o vila in Mamaia. Sau in Predeal.
De asta Romania este in fundul Europei. Si toti se uita la noi ca la niste nimicuri.

Pe interzis

Azi am vazut prima masina oprita pe interzis.
In general astia au pe aici cel mult “Stationarea interzisa” fapt ce nu iti da voie sa stai cu masina mai mult de 10 minute. Dar au un loc de 500 de metri unde este interzisa oprirea. Era o masina parcata pe marginea drumului. De obicei nu bag in seama astfel de chestii dar mi-a atras atentia faptul ca era o Dacia Logan.
Ghiceste cineva ce numar avea? Exact…
B-06-N**. Nu era in leasing deci era clar bucurestean.
Bai (statiuni balneo-climaterice mai elegant), da-ti doua palme si intoarce-te in jungla ta.

Apropo, de saptamana trecuta sunt ECO si mi-am luat bicicleta. E o splendoare sa ai prioritate in sensul giratoriu pe bicicleta, si masinile chiar sa respecte acest lucru, si sa opreasca sa treci, chestie ce in Romania s-a vazut doar in filmele alb-negru cu “American Dream”. Da, atunci cand “Fuck you” insemna “La naiba”.
La noi nici daca esti cu masina nu iti respecta drumul prioritar.

Apropo II: Am aflat ca daca nu semnalizez pe bicicleta si ma vede politia imi da amenda si puncte pe carnet. Cam dubios, pentru ca… e cam ciudatel cand te obisnuiesti cu tarisoara noastra draga 19 ani…

Apropo III: N-am diacritice (laptop italian care are in loc de s[sh] ò,à,è,ù si d-astea… trist, nu?

Apropo IV: Azi am tinut locul unui barman pentru 4 ore si am luat 40 de euro. Cam ciudatel cand te obisn… povestea aia… cu salariile romanesti.

Numai bine, Bloghita.

Sa nu faci figuri, ca te arzi urat!

Dupa cum am spus in postul anterior, ieri am iesit in oras cu treaba.

In centru, plin de germani, austrieci si rusi. Dar mai ales italieni. Mergand in treaba mea si admirand sutele de turisti vad in fata mea o domnisoara.
Chinezoaica/thailandeza/japoneza (nu stiu ce era, dar era asiatica sigur!) era destul de simpatica. Pe la 20-22 de ani, imbracata elegant cu o rochita simpatica alba si pantofi cu toc tip cui de aceiasi culoare.
Venea agale din sens opus spre mine. Dar se vedea pe fata ei ca are figuri. Are arfe de genul “cine esti tu sa te uiti la una ca mine? Nu vezi ca te bine arat?! Hai sictir!”, genul pitipoancelor figurante de la noi.
Mirat de impresiile ei ma uitam sa vad ce e asa de special la ea. Nu intelegeam.
Cand la un moment dat calca stramb si glezna ei dreapta face un joc oblic de neimaginat. Odata cu glezna corpul da sa cada. Din instinct am vrut sa o prind. M-am oprit pentru ca isi merita soarta.

A cazut ca in filme. Placinta. Parul a facut un cerc complet odata cu capul iar mainile au ramas in sus din inertie.

Pe jos. M-a bufnit rasul involuntar. Pe mine si pe cei 30-40 de oameni care erau in jur si au vazut-o. Din multime se aude un “Bravo” incurajator sortit sa aduca roseata in obrajii “victimei”.
Se ridica, se scutura si trage concluziile.

O julitura in genunchi, una in palma dreapta si rusinea peste toate! Tocul a ramas la locul accidentului in semn de omagiu pentru aceea care a fost odata o impresara fara motiv. Pentru ca acum merge acasa desculta.

Si-a meritat soarta!

Mi-am luat lumea-n cap

Saptamana trecuta mi-am propus sa imi iau lumea-n cap si sa plec la o plimbare… prin tari straine. Am ales Italia si joi am plecat la drum. M-am suit intr-un microbuz, si am plecat la drum. Am trecut repede de vama si iata cum o noua lume se deschidea in fata mea. Am intrat pe pamant unguresc. Interesanta Budapesta, okey si Slovacia, dar eu eram nerabdator sa ajung la captul calatoriei mele. Am intrat si in Italia, vreme frumoasa, soare deja incepea sa-mi placa. In sfarsit am ajuns la capatul calatoriei mele Pietra Ligure, o mica statiune din zona Liguria, in Nordul Italiei chiar la malul marii Liguria. Eram cam obosit dar tot nu m-am putut opri din a admira frumoasa zona in care ma aflam. Totusi am decis ca mai intelept ar fii sa ma odihnesc, iar de a doua zi aveam timp sa merg si sa colind intreaga statiune. Din cate am vazut pana acum e tare misto, chiar ai impresia ca esti intr-un Paradis, asadar este foarte posibil sa ma stabilesc aici, daca reusesc sa-mi gasesc ceva de lucru.

Pana la urmatoarele ganduri, si posturi va las sa admirati cateva poze.


Sursa

Sursa

Sursa