Posts Tagged ‘pitipoanca’

O dilema. Veche.

Eu, baiat ironic.

Intalnesc zilnic multe pitipoance, ratate d-alea cu vocea pitigaiata si cu nasul pe sus. D-alea care se alinta la orice cacat.

Si, desi ele sunt putin inapoiate d.p.d.v intelectual, tot se cred destepte. Si mai presus ca oricine. Si nu le taie nimeni craca, sa le dea doua palme peste nas cu fraze de genul “Esti nasoala, ai curul mare, nasul stramb si tenul tau, desi e dat cu 2 straturi groase de fond de ten, e gras ca fundul de porc. Nu iti mai da aere fara motiv”.

Si uite asa, ele traiesc cu impresia ca sunt frumoase si atunci (mai ales) cand isi expun celulita, cand isi deseneaza sprancenele sau cand au o tona de rimel pe gene.

Si daca eu vin si le dau replici care sunt firesti, purul adevar, dar care intr-adevar deranjeaza (adevarul supara, ce-i drept) sunt considerat nesimtit, prost-crescut si porc. Doar pentru ca spun direct ce simt si purul adevar.

De ce?!

Ifose High-class

In noaptea asta la TV, o emisiune de rahat cu monden si figuri gramada. Prezenta sugatoarea prin gaura cheii, Monica C.

Cu un aer de pitipoanca stilata si facultate, explica cum ea are o gramada de joburi, o gramada de munca si castiga o gramada de bani. Si in acest timp isi dadea parul dupa ureche si ochii peste cap curgandu-i din toate gaurile impresii, figuri si ifose.

Cand reporterul a pus intrebarea daca pe timp de criza preturile pentru prestatiile ei au scazut la jumatate, ca a celorlalte modele de top, ea a raspuns aranjandu-si din nou parul dupa ureche si ochii peste cap, ca le-a dublat. Si ea nu castiga 300 de euro/prezentare, nici macar o mie. Ea castiga mult mai mult.

Si bomba, ca ea castiga si reuseste sa isi intretina familia. Adica, daca Iri era un muncitor agronom sau tehnician de salubritate publica, tot isi cumpara haine din Milano si Londra, si tot facea figuri de pitipoanca pe Şanţ-Elizee.

Dar, noi sa fim sanatori, ca figuri avem gramada.

Sa nu faci figuri, ca te arzi urat!

Dupa cum am spus in postul anterior, ieri am iesit in oras cu treaba.

In centru, plin de germani, austrieci si rusi. Dar mai ales italieni. Mergand in treaba mea si admirand sutele de turisti vad in fata mea o domnisoara.
Chinezoaica/thailandeza/japoneza (nu stiu ce era, dar era asiatica sigur!) era destul de simpatica. Pe la 20-22 de ani, imbracata elegant cu o rochita simpatica alba si pantofi cu toc tip cui de aceiasi culoare.
Venea agale din sens opus spre mine. Dar se vedea pe fata ei ca are figuri. Are arfe de genul “cine esti tu sa te uiti la una ca mine? Nu vezi ca te bine arat?! Hai sictir!”, genul pitipoancelor figurante de la noi.
Mirat de impresiile ei ma uitam sa vad ce e asa de special la ea. Nu intelegeam.
Cand la un moment dat calca stramb si glezna ei dreapta face un joc oblic de neimaginat. Odata cu glezna corpul da sa cada. Din instinct am vrut sa o prind. M-am oprit pentru ca isi merita soarta.

A cazut ca in filme. Placinta. Parul a facut un cerc complet odata cu capul iar mainile au ramas in sus din inertie.

Pe jos. M-a bufnit rasul involuntar. Pe mine si pe cei 30-40 de oameni care erau in jur si au vazut-o. Din multime se aude un “Bravo” incurajator sortit sa aduca roseata in obrajii “victimei”.
Se ridica, se scutura si trage concluziile.

O julitura in genunchi, una in palma dreapta si rusinea peste toate! Tocul a ramas la locul accidentului in semn de omagiu pentru aceea care a fost odata o impresara fara motiv. Pentru ca acum merge acasa desculta.

Si-a meritat soarta!

Pitipoanca PR

Atentie! Post kilometric!

Firmele si companiile sa ciuleasca urechile:
Nu angajati ca PR o domnisoara bruneta/blonda, 20-25 ani, si proasta gramada!
De ce? Hai sa va explic:

O pitipoanca uda

O pitipoanca in statie. Asteapta ori autobuzul, ori vre-un chelios cu Jeep.
Geanta roz, geaca roz, pantaloni glossy albi. Blonda.
Afara abia a plouat. Sunt balti. Multe!
Pitipoanca vorbeste la telefon. Un telefon, evident, roz.
Un tip pasionat de “2Fast 2Furious” depaseste limita legala de viteza. Are BMW.
Se baga pe prima banda. Vrea sa faca dreapta. Trece cu aceiasi viteza de croaziera.
Prin dreptul pitipoancei. Da intr-o balta. Balta refuleaza. Se arunca in bratele tipei.
Tipa uda. Toata. La propriu. Fleasca chiar.
Injura cu voce tare. N-are talent la injurat. Poate nu stie sa vorbeasca.
Injura, dar incet, printre dinti. Incearca sa se scuture. Geaca roz e compromisa. La fel si geanta.
Telefonul nu mai merge. Piti observa. Ii mai baga o injuratura, de mama. Se resemneaza.
Asta e.
Scoate un servetel. Cu stilul “degetu’ mic nu atinge nimic”.
Incearca sa se stearga. Nu poate, e prea uda.
Trece strada, inca injura. Poate merge acasa.
Poate nu mai iese din casa. Niciodata.
Sau isi da seama ca a batut-o Dumnezeu pentru fitele din cap.
Slabe sanse. Nu gandeste ea asa intens.
Nu gandeste deloc.
Aia e. Isi merita soarta.