Ce poti sa faci in 9 luni

triangle

Stiu ca iti ia 9 luni sa faci un copil. Atat mi-a luat si mie.

De la niste linii care par sa nu aibe nicio noima pana la un tablou complet a fost ceva munca. A fost ceva frica, ca nu stii daca iti iese. Atunci cand iti pune o natura statica dificila te apuci de desenat, cu gandul ca sunt mici sanse sa iti iasa ceva. Si te chinui pana inveti. Dar, cumva, iti iese. Continue reading Ce poti sa faci in 9 luni

Am vrut sa fiu amuzant…

Pai … cum sa incep… Am emotii, palmele imi sunt transpirate, inima imi bate mai repede, iar dintii imi musca buzele uscate.
Deci, hai ca mi-am facut curaj.
Eram acum 3 zile cu inca un prieten(da ma, am prieteni,si nu din-aia imaginari).
M-a sunat prietenul (Alin) ca e party la alt tovaras de-al nostru,si ca trebuie mai mult decat obligatoriu sa ne facem simtita prezenta, cu sau fara vointa noastra.
Ne apucam noi de mancat din drum, cand, ne opreste unu mai cu paru’ lung, geaca mai larga ca a mea,si ne ia deoparte.
Si ne-a zis in felul urmator: “Frate, cinj de lei gramu’, ca va vad seriosi.”
Alin,cu ochii iesiti din orbite: “Da-ne frate,ca si-asa mergem la un party.”
Ne-a dat tipul marfa, si am ajuns la “cuib”.
Acolo, nu mare ne-a fost surpriza,cand am vazut pe masa, 4 tigari, de care nu avea voie nimeni sa se atinga. Ne-am salutat cu “borfasii” si ne-am pus pe “treaba”.
Si a rulat Alin, si a rulat,de nu mai avea saliva pe limba. La un moment dat, a zis: “Frate,baga si tu,ca mergem impreuna in cer”.
Ma uitam la el, ma uitam la marfa,ma uitam la el,ma uitam la marfa (si tot asa,vre-o 2 minute) dupa care am scos limbocu’ si dai la rulat. Si-au rulat baietii, una bucata tigare, una bucata avere,una bucata mandrie.
Am baxat noi, si la un moment dat, luat de flama, printre prapastii si urzici,mi-am facut drum prin sufrageria tipului,pana am dat de o pensula…era ceva dumnezeiesc pentru mine in momentul ala. Aveam asa o senzatie, ca pot sa imi fac autoportretul 3D pe o foaie. Si nu-stiu-cum, am imbibat intr-o stica le acolo, am luat o foaie, si am dat cu pensula, cum da Dorel cu tarnacopu’ in reclama cu Unirea.
Ba frate,mi s-a parut asa de mirific,incat am plecat sa ma laud lui Alin,care se lupta cu aligatorii de pe canapea. Cand am ajuns langa el, am omorat 2 aligatori, si m-am asezat langa el. Era asa o liniste, ca puteai sa auzi cum iti creste parul.
Am stat…
Si am stat…
Apoi, dintr-o data, tot stateam…
Era bine, visam asa de frumos…
Cand am deschis un ochi, fereastra arunca in mine cu raze. Batea soarele fix in ochiul meu stang.
M-am ridicat. Alin inca dormea. Am vrut sa merg sa imi iau un pahar cu apa, ca aveam gura uscata, de parca fumasem iarba.
Pe drum spre bucatarie, am dat de opera mea de arta. Frate, nu stiam cum sa ma uit la ea. Prima oara am crezut ca cineva a varsat bere pe o foaie. S-a trezit Jonny,gazda, a venit, m-a luat de gat, mi-a dat o castana, si mi-a zis urmatoarele:
-Frate, ai fost mortal azi-noapte. Luchian? Pfff…l-ai dovedit. Aveai un stil in tine, numai tu stiai cum pictai asa… Ai pictat toata noaptea. Ai stat,te-ai gandit, ai mai pictat,apoi iar te-ai gandit. La sfarsit, ai tipat “Bine coae”. Am venit toti sa vedem opera.
Ne-a bufnit rasul, si tu te uitai ca prostu’, erai mirat, tie ti se parea asa de frumos, naiba stie ce visai”
M-am uitat la el, m-am uitat la “tablou”, si mi-am zis “Frate,nu mai bag”

Intr-un final,sa va arat ce am pictat:

Tabloul “Horia Damian, Coloana” poate fi vazut in perioada aceasta la Galeriile de arta Artmark. Aceasta poveste a fost scrisa pentru a participa la concursul organizat de Dgeneration